Lorelai

llllooPeste ani lumina,

Mii de paralele

Cauți iar fantoma

Zilelor rebele.

Suflet – piatra rece,

Inima zdrobita,

Chiar nu vezi ca iarăși,

N-ai trecut ispita?

Heyyy !locy

LoreLorelai !

Heeey !

Liniște tu n-ai

Heyy !

LoreLore lai

Heeey

Umbra – fără rai !

Valuri de nisip,

Acoperă-al tau chip.

Cioburi din trecut,

Carne s-au făcut.

De n-ai loc si pace

Si nu crezi in urzii,

Rupe lanțuri grele

A fostelor iluzii !

Cine te cunoaște ?

Floare-n vârf de stânca.

Cine se privește

In apa ta adânca ?

Taina fără cheie.

Fericirea mea

Striga-ma in noapte

Va cadea o stea

loe

Aici!

Spiritul nul al femeii-meduza,

Oarba ființa a adâncurilor,

S-a trezit!

Curata-mi destinul

de plăcerile fricii.

Apropie-mi Universul

de cerul buzei

și soarbă-mi veninul minciunii primordiale.

Mintea mi-e plina de ecuații false

a teoremei absurdului.

Sunt o copie banala a existentei paralele.

Asculta-mi bătăile aripilor frânte

si da-mi firul credinței!

Arata-mi drumul ascuns

spre peșterile creației.

Si deslușește-mi fantasmele șterse

ale desertului singurătății!
aiici
Aici!

Bufonii

exersează

excelent

execuția

de mâine.

Aștept.

Sa vii. (și)

Tu.

Urmele

Urmele…Un om cu adâncă frică de Dumnezeu, care şi-a trăit viaţa în credinţă şi dreptate, trecând la cele veşnice, a fost primit de Însuşi Împăratul Ceresc. Uite, omule, îi zice Dumnezeu, fiindcă ţi-ai trăit viaţa în dreptate şi credinţă, îţi voi arăta harta vieţii tale, să vezi drumul pe care l-ai parcurs de la naştere până aici, în Ceruri, în Împărăţia Mea. Pe harta ce i-o arătase Dumnezeu drumul omului trecea pe nisipul moale al malului unei mări. Pe nisip se vedeau clar două perechi de urme. Acestea-s urmele Mele şi ale tale, toată viaţa ta am fost alături de tine, îi explică Dumnezeu. Omul observă că, la un moment dat, o pereche de urme dispăruse şi pe nisip se desluşea doar una singură. Îşi aminti că trecuse prin nişte momente grele în viaţa sa şi se gândi că urmele sunt ale lui şi că anume în acele momente grele Dumnezeu îl părăsise. De aceea, Îl întrebă: De ce, Doamne, m-ai părăsit anume atunci când mi-a fost greu? Dumnezeu a înţeles şi se uită la urmele de pe nisip: Nu te-am părăsit, omule, ci te-am luat în braţe, ca să te trec peste acele grele încercări. Urmele pe care le vezi sunt ale Mele…
(anonim)