Conexiuni sangrine.

“ cu timpul, vei vedea ca uneori conteaza nu ce dai, ci la ce renunti.”

De o luna, aud cum vin secundele ei de pe celalat mal al prezentului. un nedeslusit strigat – virtual si navalnic, real si domol.  aproape sunet.  aproape tacere.  aproape azi.

De sub faldurile celui de-al 29-lea nor,  izvorau din cine stie ce povestioare si drame, noi simturi si insomnii. tulburatoare nopti.

fantastice poze.

neasteptate coliziuni de planete si universuri.

un impact deloc ludic, deloc la fel, deloc iar.

Primeam mesajele ei.

Efluviu de litere, aranjate intr-o ordine blajina, erotica si firava. ademenitoare structura si dragostoase cuvinte, intretesute cu sarutari, doruri si confidente.  ca un tangou tehnicolor, ca un lant de intamplari, infierat de o carioplasma, romantica totusi. ca o dimineata ce miroase a cafea, a nou si a speranta.

Cuvintele ei anihilau rusinea,  iar si-la-be-le asimilau ratiunea. intr-un permanent joc transparent si nud al distantelor interzise. un joc al atingerilor ingaduite si al ezitarilor inocente, intr-o letargie menstruala si o conexiune nesigura, sincera, neintrerupta si atat de dorita.

Un efluviu de transpozitii: din la in do, din A7 in C#, din minor in major. ca un blestem si o binecuvantare erau scrisorele ei,  intr-o ciclica instrainare de lume si o proximitate de viitor.

Acum o luna, am plans in somn. in vis am auzit o muzica franceza dintr-un numa stiu ce cantec, dintr-un nu mai stiu care secol.  simteam valurile unui ocean tinut in palme, iar pielea era invaluita de fascicolele unui soare evanescent. era ultima luna de primavara si nu vroiam sa ma trezesc.  iar astazi, la distanta unei date, taiate pe un calendar de birou, renunt sa cred ca e ultima zi… de primavara.

Acum, stiu de ce.

neasteptari.

     Ce asteptari ai atunci cand astepti pe cineva? cum trebuie sa fie cineva ca sa-l poti astepta, asa cum n-ai mai asteptat pe nimeni, nici-o-da-ta?  cine ti-a zis ca acel cineva e peste asteptarile tale? unde-s limitele unei asteptari? de ce limitile se apropie de infinit, atunci cand constanata atractiei nu mai este constanta?

De ce trebuie sa astepti momentul potrivit, starea potrivita, cuvinte potrivite si planeta potrivita?

De ce sunt prea multe semne de intrebare? de ce mereu astepti semne? sunete? mesaje? raspunsuri? explicatii? cuvinte? cuvinte, care nu vin atunci cand trebuie sa vina? cuvinte ce le gandesti si le aranjezi asa ca sa-ti vina bine, iar atunci cand trebuie se amestica, fara sa vrei si nu-ti vin bine deloc. uiti si ceia ce ai fi vrut intradevar sa spui. esti confuz si ai atatea de spus si nu mai spui nimic.

De ce crezi ca va fi altfel, atunci cand astepti altfel? de ce stai  amortit, sub tonele de deziluzii, intr-o coma profunda a regretelor? zambesti, reactionezi, vorbesti  de o falsitate incontrolabila.

Asteptati de frica,astepti pentru ca ai curaj – controlabil si dozat. trecut printr-un filtru al dezamagirilor. Trecut prin nopti albe si zile negre, prin teascul unor pasiuni, care nu au ajuns sa fermenteze. dupa lungi rugaciuni, in cimitirile fostelor iubiri.

Astepti pentru ca stii ca trebuie sa dai mereu inzecit, ca sa primesti inapoi macar o zecime. astepti de zece ori.

Astepti pentru ca ai inavat o regula de aur – sa iai lucrurile usor. astepti usor.

Astepti pentru ca nu te mai ascunzi dupa plumbul organic al ezitarilor.  astepti sa nu fie o ezitare.

Astepti pentru ca altfel nu ai cum. altfel, nici nu-ti trebuie.  altfel – e la fel.

Astepti sa nu fie la fel, si nu e la fel.  nici-o-da-ta.

Un secol cu Neagu Djuvara / George Rădulescu

“Nu poţi lupta împotriva minciunii cu altă minciună.

Cateva secvente “dintr-o viata de roman”, asta promite in prefata cartii autorul – jurnalistul George Radulescu. Si, se tine de cuvant. Cartea, o colectie de interviuri cu Profesorul Neagu Djuvara, nu dezamageste. Discutiile dintre cei doi te arunca in castronul celor mai importante momente ale Romaniei secolului trecut. La inceput am fost sceptic cand am primit volumul. Colega mea, Stela Popa m-a asigurat insa ca “imi va prinde bine”. Mie, cel care de regula inghit greu biografiile!

De fiecare data cand ma apuc de asemenea carti am senzatia ca evenimentele descrise le-as fi trait cu totul diferit. Dar istoria nu poate fi schimbata. Si nici actorii ei. Totusi, adevarul e ca atunci cand vrei sa stii daca iti place sau nu o carte, trebuie sa o citesti pana la ultima pagina. Si acest volum a meritat.

Secolul lui Neagu Djuvara e desprins din evenimentele fierbinti ale secolului al XX-lea. Gasim aici disparitia boierimii romanesti, revolutia din Rusia,  deciziile cruciale ale regelui Carol al II-lea si de ce Romania lupta pentru o reputatie mai buna pe batranul continet. Am citit cu interes despre pierderea Basarabiei “fara nici un foc”, ocupatia hitlerista a Parisului, Revolutia din 89 si despre “Romania normala”. Profesorul Djuvara spune despre cum era sa activeze la ministerul de externe intr-o fosta colonie franceza. O experienta unica si, probabil, pe care putini au sansa sa o traiasca. Merita sa aflati de ce musulmanii refuzau o adevarata amicitie cu europenii, de ce djarmaii din Niger nu dau nume primului nascut si de ce spionajul e asa cum e. Previziuni pentru viitorul UE ale lui Djuvara sunt si ele unice…

Neagu Djuvara vine dintr-un viitor către care ar trebui să ne îndreptăm cu toţii (Mihai Răzvan Ungureanu)

Francezii, în 1944, erau într-un hal de sărăcie nemaipomenită, aproape că nu aveau ce mînca. Dar, în acelaşi timp, lucrul extraordinar! viaţa intelectuală pulsa.”

„Noi avem mania asta că, odată ce ne merge prost, sărim în barca cealaltă. Aşa ne-am făcut o reputaţie foarte proastă în străinătate. Să vezi diverse cărţi de istorie care se scriu!”

„Imensa majoritatea a celor care s-au aruncat imediat în braţele comunismului au fost, conform comediei lui Eugen Ionescu, „rinocerii” …Românul vrea să şmecherească în politică – asta e absolut clar.”

„Dacă vor fi cîteva generaţii care de cînd aveau şapte ani şi pînă la maturitate au învăţat că furtul este cel mai mare păcat, România se va schimba.”

„Asta era Bucurestiul lui Ceausescu, locul unde construise cea mai mare cladire din lume dupa Pentagon…Acesta pentru mine era rezultatul comunsimului in Romania. Pe de o parte, o mizerie crasa, iar, pe de alta, o exagerare arhitectonica.”

La sud de Luna

Ea zambeste.

Ea aduna razele diminetii intr-un zambet. ea stie cum traiesc razele diminetii. si cum se nasc fluturii sub piele. ea stie de schimbari si metamorfoze si nu iubeste rozele. ea iubeste florile, ce cresc pe campiile unor planete nedescoperite. ea doarme nedescoperita.

Ea viseaza.

Mult. poarta cu ea amintirile viselor ziua intreaga. viselor ude. ea stie sa le poarte cu ea si stie sa le ude. la timp. si asta pentru ca timpul ei nu are limite. ea nu are limite. ea are frontiere. ea stie sa le ridice, la sud de luna.

Ea scrie.

Ea redenumeste constelatii si frunzele copacului meu. ea citeste litere si creste cuvinte, iar cuvintele cresc in ea. cuvintele zboara prin ea. cuvintele se zbat in ea, ca un pescarus pe valurile unei mari neasteptate. ea le prinde cu o plasa si le naste a doua oara. ea asteapta sunetele lor.

Ea danseaza.

Ea stie pasii unui dans de pe marginea tacerii. ea paseste incet pe visele mele, pentru ca stie sa danseze in pas cu mine. ea ma tine de mana, atunci cand eu o tin de mana. ea nu vorbeste cu strainii, iar eu nu mai sunt un strain pentru ea.

Ea simte.

Atunci cand eu nu sunt aproape.  ea zambeste, viseaza, scrie si danseaza atunci cand atinge luna. ea ma atinge, iar eu zambesc. pentru ca ma atinge Ea.

*

eVa

In geanta mea traieste un mar

crengile lui imi mangaie sufletul.

frunzele – gandul.

frumoasa e umbra marului,

din geanta mea.

*

Citesc pietrele din gradina ei,

ascut valuri, pentru o mare noua.

astern nisip de noapte sub cap

si dezleg pasari.

ea stie sa ma citeasca.

*

A dat in floare marul din geanta

cand m-a furat somnul

si am visat-o pentru prima oara.

luasem  atunci marul –

frumoase erau mainile ei.

[9]

– Dragostea dureaza 3 luni.

– Cat dureaza o luna atunci? 30 de ani?

Epidermul ei e plin de farmec si minuni, asta ai inteles-o din prima. intr-o zi de vara, vei deveni, probabil o linie pe palma ei sau o cireasa de pe lobul urechii ei stangi. mai ai timp sa alegi. asta e parte buna.

Partea rea este ca deja ai ales. ai ales ziua cand te vei naste.  iar acum esti in constructie. iti descoperi profunzimile si liberatile.

Esti un embrion.

Cu peretii tapetati de celulele ei si asteptarile tale. intr-un travaliu zilnic.

In timp, iti vei devora proprii confratii univitelini, toate personalitatile tale, toti potentialii tu. nu te mira, la fel fac si puii de rechini mako. acestea ii ataca in uterul mamei pe fratii sai mai putin dezvoltati.

Acelasi lucru il faci si tu. zi de zi. te infrupti cu toate slabiciunile si clonele defecte. in final, oricum va trebuie sa te nasti, nu? doar nu poti trai mort tot timpul?  Te vei naste intr-o zi

Pentru a fii adevaratul Tu.

Tu – adevarul.  Tu – puternicul. Tu – Tu.

Pana atunci, insa vei trai ca o clepsidra,  cu dorul  intoarcerii.  Iti vei astepta cuminte Cezariana, infasat in placenta comoditatii.  te vei asambla puzzle dupa puzzle. litera dupa litera. culoare dupa culoare.

Auzi apele?

Vezi lumea

Deschizi lumea

Cuprinzi lumea

Iubesti lumea

Esti lume.

Bun venit, in lumea [9]!

In cerul noua.

In luna noua.

Sub luna noua.

In carne noua.

zero, mai.

De la zero.

Poţi începe de la 00.00, de luni, duminica, joi sau miercuri.  nu contează.

Nu uita însă dacă tot te-ai decis, trebuie sa arzi podurile din urma ta. și să amputezi amintirile și metastazele neîmplinirilor, împrăștiate prin piept.

Aruncă buchetele uscate de flori, de prin buzunare.

Şterge denumirile străzilor, care nu mai duc nicăieri.

Deschide larg fereastra și respiră

de la zero.

Dă-ți o palmă,  cum li se dă celor nou-născuţi care nu vor să respire.

Dacă e nevoie – strigă. Strigă de doua ori, dacă e nevoie. și expulzează tot amnioticul unei foste iubiri.

Acum zîmbește, visează, plîngi, sari în sus, dansează,

Şi zîmbește din nou.

Ești liber.

Ești mai liber

Esti in Mai.

Ești

De la zero,

Mai.