Dansul elefantului.

Planetele unui soare fara nume cad peste trupul ei nud. Ea se joaca de-a  Legile gravitatiei si-mi arata-n palma formula Big Banngului. Ceasurile se opresc din mers, calendarele o iau razna, norii dezbraca copacul inflorit. Zero Univers.

Merele se aranjeaza intr-o noua Cale Lactee.

Relativ bine. Relativ ea. Relativ eu. Simt pulpa degetelor lunii Mai pe spatele unui Munte Vrajit.

Ea-mi deseneaza cu semintele strugurilor unei toamne E=mc ², si-mi  spune cate zile au mai ramas pana la sfarsitul civilizatiei.

Frenetic incerc sa-i ghicesc codul genetic. Si sa formez numarul  de telefon. Aproape invizibil.

Vocea ei se amesteca cu a mea.

Esti aici?

– Sunt aici. Mereu eram.

 

Ea  stinge lumina. Si-mi zice de filmele unei actrite porno. O fiinta romantica si virgina, care-si incepusera cariera alinand hormonii unei rude indepartate. Aprind lumina.

Nu mai vreau sa vad scene de mana a doua.

Ea nu insita si-mi arata ranile de pe corpul presarat cu planetele soarelui fara nume.

Stiu ce trebuie sa fac. Stiu cum. Stiu de ce.  Imi desfac sufletul si ajung cel mai principal nerv. Il prind in urechea acului pamantului si suturez plagile ei. Nod dupa nod, de la vest spre  est, de la nord spre  sud.

Nodurile noastre se amesteca.

– Te mai doare asa?

– Te va durea altfel?

Privirile ei sunt largi si lungi, ca izolinia unei electrocardiograme, in asteaptarea unei singure batai. Sunt calde privirile ei ca un freamat de primaveri, de pe planetele  soarelui fara nume.

Imi intinde manile. Fasciculatiile trupului, nasc furtuni in oceanul din palme.

Pestii se zbat in apa noptii. apa  profunda ca visele primului embrion uman.

Plaja ramane in urma, iar picioarele nu mai simt nisipul. Valurile ei bat in mine. Oceanul ne acopera.

Apele noastre se amesteca.

– Unde mergem?

– Aici aproape, aproape de inceputul anotimpurilor.

Un elefant in pielea primului pamantean danseaza in jurul focului. Prometeu zambeste. Dansul elefantului e tot mai haotic, mai neindemanatec, mai natural.

Planetele soarelui fara nume  s-au topit in corpul ei. Macii incoltesc pe pielea, abia trezita din Era Glaciara. Se intind spre cer florile lor.  Lanuri de maci salbatici si liberi. De un rosu aprins, aproape dureros. Aproape convulsiv. Petalele lor le ia vantul si le asterne pe buzele mele.

Umbrele noastre se amesteca intr-un dans infinit.

– Imi zambesti?

– Iti zambesc. Imi dansezi?

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Dansul elefantului.&8221;

  1. Daca e traducere se pune si autorul original, altminteri e doar plagiat. Pozele se preiau cu autorul original si link. Chiar daca la noi poate nu cunoaste multa lume Ashes and Snow, asta nu-i o scuza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s