Măr pe lună. Minus un vis.

Știu că undeva în mine stă ascunsă toată muzica omenirii. Absolut toată. De la primitivele urlete ale neanderthalienilor la cele mai învolburate acorduri jazz. Sunete, împletite genetic și aranjate printre mitocondrii. Muzica pura a hematiilor ce se lovesc nebune de pereții arterelor. Îngrămădită sub aortă și amestecată printre neuroni, ea e mereu în mine. Ca de altfel, în fiecare dintre noi. Cât creștem o învățăm, o deslușim, ne obișnuim cu ea, o acceptăm în final și o dăm uitării. Sau o renaștem în lungi travalii de creație.

Prima mea chitară nu era cine știe ce. Nici corzile nu erau atât de bune, când pe vremea liceului am început să leg neghiob primele acorduri. Chitara, pe care o luam de la tata și o purtam într-o husă verde ruptă, acum e pierdută în timp. Nu și unele fragmente muzicale, pe care tot ea m-a ajutat să le aștern pe versuri.

La liceu, mi-am promis că voi scoate un CD. Un vis îndepărtat și naiv al unui adolescent miop. Mi-am promis însă că voi munci pentru a-l realiza. Indiferent când și unde. M-am încăpăținat să-l duc până la capăt, în sfârșit împlinindu-l cu ajutorul băieților din trupa noastră – Paralela 47.

Mulți mă întreabă despre denumirea CD-ului. De unde până unde „Măr pe Lună” ?

E o metaforă. Un vis aparent imposibil, dar ușor de realizat. Dacă am reuși să privim altfel lucrurile, din alt unghi, cu alți ochi, cu alte emoții – am vedea ca totul e posibil. Fiecare dintre noi își leagă sufletul de realizarea acestor visuri. Amânăm însă înfăptuirea lor de pe o zi pe alta, așteptând ceva sau găsind scuze. Așteptăm maturizarea visului sau maturizarea noastră, probabil.

Cel mai iubit dintre acestea îl purtam în adâncimea ființei, ferit de lume și de clipa împlinirii.

Să vezi un răsărit de pe Everest? Să sari cu parașuta? Să faci diving? Să zbori cu balonul cu aer cald? Să participi la maratonul din New York? Să-ți faci un tatuaj pe umăr? Să înveți în sfârșit să dansezi tangoul din filmul „Parfum de femeie”? Forma lui este diferită, substanța e aceeași.

Absolut totul e în mâinile noastre. Trăind cu frica schimbărilor, conservându-ne în zona confortului și clădindu-ne cu grijă cimitirul viselor, vom realiza într-o bună zi că ne-am trăit, fără a ne împlini, ne-am uscat fără a da roade, ca un pom sterp.

Știu că pe lună nu cresc mere. Dar mai știu alta – cum miroseau merele în grădina bunicilor mei. Și cum încremenisem când într-o seară o luna mare și coaptă, cât un fruct ispititor, mi-a zâmbit printre ramurile de măr.

Vă invit cu drag la lansarea CD-ului nostru – miercuri, 27 martie, 19.30, Teatrul „Eugen Ionesco”, la un concert împreună cu Direcţia 5. Intrarea este liberă.

mar2

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Măr pe lună. Minus un vis.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s