Castanii

Aţi văzut cum au dat în floare castanii?

Nici urmă de Chişinăul ciuruit şi împopoţonat cu gherete. Ochii fug în altă parte – după verdele crud al frunzelor şi primele flori de primăvară adevărată. Străzile se îngustează parcă de la atâta verdeaţă, lăsând mai puţin loc maşinilor şi gândurilor cenuşii. În aceste câteva zile Chişinăul se transformă în oraşul copilăriei mele. Devine mai provincial, mai sincer, mai blând oarecum, ascunzându-şi hidoşeniile sub magnifica mască a primăverii.

Ieri, când mergem spre serviciu, pe una din cele mai frumoase ulicioare, zărisem o fotografie vie din trecut. Au dat în floare castanii.

Când eram mic, credeam naiv că aceşti copaci dau în floare doar o singură zi pe an și tare mă mai temeam ca nu cumva să scap anume acea zi, să le ignor minunea. De parcă înfloreau numai pentru mine, pentru a-mi dezlega o taină de-a lor. Nu ştiu de unde am scos-o, probabil din vreun desen animat. Şi probabil, mai vreau să cred că e un semn de bun augur – să le prinzi înfloriţi.

Pentru că pe-atunci, în mintea mea de copil aşa şi era – un semn că vine vara, vine în sfârşit vacanţa, cărţi, bicicleta, pescuit, bunici, cireşe, căpşune, vin zile calde petrecute fără grabă şi mare sens, dar pline de treburi importante băieţeşti.

E un semn bun, spun şi astăzi – să admiri oraşul, în care castanii dau în floare numai pentru tine. Şi doar într-o singură zi pe an.