Fiori de mucegai

        Noaptea trecută am fost sub asediul unui vis tare ciudat. Eram pe acoperișul unei clădiri enorme, cu mulți alți oameni necunoscuți. Se declanșase un cutremur și trebuia să ne ținem bine pentru a nu cădea, să găsim un loc sigur unde masa aia de cărămidă nu ne-ar zdrobi țestele sub greutatea ei.
Ziceam că e mai bine să stau sub cele mai puternice structuri, cel puțin la școală aşa auzisem pe la lecțiile de protecție civilă (sau nu mai știu cum se numeau alea). Simțeam clădirea ca pe un imens jeleu, care se unduia sub picioarele mele. Un monstru de jeleu gata să ne înghită pe toți. Panica se răspândea ca o epidemie. Frică și așteptare – într-un cocktail gratuit. Din partea casei. O lungă așteptare a unei prăbușiri inevitabile. Supraviețuisem însă, pentru că m-am trezit la timp.

La știri seara am aflat de un cutremur produs în Pakistan de 7,8 grade pe scara Richter, resimțit în India și Emiratele Arabe. Sunt mute victime, multe distrugeri. Dramele unor țări îndepărtate, care din păcate ne mișcă, ne tulbură nu mai tare ca o explozie pe Marte. Cutremure din astea se întâmplă probabil peste tot în lume. Mulțumim într-un fel plăcilor tectonice care ne reamintesc cât de infuzorie e existența noastră.

Probabil e o coincidență, între vis și evenimentele reale, ce au avut loc la mii de km. O simplă coincidență. Câte nu le avem? Zilnic. Fără să ne dăm seama, fără sa le atragem o cât de mica atenție, să le atribuim vreo semnificație aparte.

Visăm mult, dezordonat, uneori urât. Ar fi o nebunie să credem că totul ar avea un sens. Bine, cu mici excepții – mulțumim, bătrâne Freud.

Dar dacă totuși, toate ar avea vreo legătură? Dacă toţi noi – specie invincibilă și evoluată avem receptori ascunși, care vibrează la evenimentele globale, atunci când tribul nostru suferă. Dacă suntem mai mult decât o crusta de mucegai, care acoperă pământul? Dacă acel simț, afecțiune nu doar pentru rude, prieteni, cumetri ci și pentru un amărât din celălalt capăt al lumii, dacă acest simț îl aveam din start, dar care s-a erodat în timp. Oare nepăsarea asta universală şi într-un fel firească este o umilă plată pentru evoluția noastră, la fel de firească? Când am uitat noi să simțim? Să ne simțim? Când am devenit acel mucegai inteligent, dezvoltat și egoist care populează Terra?

mucegai

sursa imagine: moldremediation101.com

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Fiori de mucegai&8221;

  1. Alecu ca intotdeauna ma lasi fara cuvinte. Descopar cu placere ca ai inceput sa simti mai bine, mai des, mai intens. Dragostea largeste orizonturile, ori poate nu am dreptate? Bafta iti doresc si tie, si scumpei tale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s