Resuscitarea unei melodii.

Necunoscute sunt căile creierului. nici nu înţelegi cum se întâmplă când dai din întâmplare peste o piesă mai veche, a unei trupe mai vechi, care poate nici nu mai există sau care cântă acum un soi de bullshit amestecat cu alt bullshit şi nu mai e demult în playlist-ul tău de pe youtube.

cântec, care ţi-a plăcut tare demult, pe care poate chiar îl cântai în duş sau îl îngânai pe stradă când nu te-auzea şi nu te vedea nimeni, la lucru când stăteai peste program sau în maşină în drum spre acest lucru sau spre casă.

melodie, care pur şi simplu suna bine în capul tău şi care-ţi crea o stare de confort, de claritate, de levitaţie deasupra lucrurilor ce se întâmplau în jurul tău. perioada, de cât te ţine această febră pentru piesă e calculată individual – zile sau săptămâni, poate chiar luni.

şi atunci când te-ai hipersăturat de ea, cânt celulele neuronale s-au cam obosit să tot vibreze sub aceleaşi note, o uiţi. te detaşezi fără niciun regret. vă despărţiţi amiabil şi o laşi să moară într-un sertar pe care ai scris „a nu lăsa să moară”.

apoi după ceva timp, poate chiar ani, când te-ai schimbat şi tu şi lumea care te hrăneşte cu muzică bună, care ar trebui să sune bine în capul tău. şi care uneori chiar sună. dai din întâmplare peste acea piesă, peste vechiul tău prieten cu care obişnuiai să-ţi începi dimineţile şi să-ţi închei serile.

la radio-ul din maşină, într-un local afumat, pe newsfeed-ul tău sau pur şi simplu o reauzi în minte prin nu ştiu ce mecanisme psihologice. şi ca după un şoc electric al defibrilatorului piesa reînvie pe masa de operaţie. respiră, capătă culoare şi volum în timpanele tale.

şi o asculţi ca pentru întâia sau a 2-a oară, când abia ai dat de gustul ei. şi îţi dă aceeaşi stare de bine, de confort, de claritate, de levitaţie deasupra tuturor lucrurilor ce se petrec în jurul tău.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Resuscitarea unei melodii.&8221;

  1. okay, dar Coldplay continua sa existe si nu canta bullshit. 🙂
    articolul e fain, chair foarte fain, dar sper ca referirea din prima propozitie nu e despre Coldplay.

  2. „…şi o asculţi ca pentru întâia sau a 2-a oară, când abia ai dat de gustul ei. şi îţi dă aceeaşi stare de bine, de confort, de claritate, de levitaţie deasupra tuturor lucrurilor ce se petrec în jurul tău… ”
    ben detto… ci succede quando siamo in difficoltà.. o quando siamo ad un incrocio di strade, lì-lì, per decidere cosa fare, dove andare più… quando hai in testa un indecifrabile agglomerato di idee, piani, sogni ancora da nascere… quando, come i marinai, nel momento in cui, per un attimo, ci si perde di vista la bussola e il cielo è coperto da nuvole nere, ci giriamo indietro e, scrutando il confine, ci aggrappiamo a quanto abbiamo realizzato, a quanto avevamo, a quanto pensavamo ci apparteneva… a quello che eravamo…
    bine zis… se intimpla exact atunci cind sintem in un impas… la o rascruce… un indescifrabil aglomerat de idei, planuri, vise… cind, pierdem pe un secund busola si cerul este acoperit de nouri, ne intoarcem si ne privim in urma… pentru a vedea ceaia ce am realizat, ceia ce aveam, ceia ce credeam ca ne apartinea… a ceia ce eram…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s