Eurotrip #ziua2, Săpânța

Călătoria noastră continuă. Dimineața am avut parte de un dejun pe cinste. Am primit în dar de la proprietarii pensiunii la care am rămas peste noapte 2 sticluțe de Horincă de Maramureș din prune. Le-am lăsat în schimb un CD de-al nostru. Schimb echitabil, sper.

20140731-103226-37946361.jpg

20140731-103226-37946437.jpg

20140731-103226-37946250.jpg

„Cimitirul vesel” din Săpânța

Nu puteam să nu ajungem pe-aci. Un cimitir, în care moartea lasă un urma sa poezioare și imagini colorate, iar crucile sufletelor răposaților sunt vizitate cu 5 roni de suflețelele vii ale turiștilor.

Toată povestea a pornit de la un sculptor, poet și pictor Stan Ion Pătraș, care în 1930 s-a apucat de un nou stil de inscripție pe cruci. Timp de 50 de ani omul a reușit să umple un cimitir întreg cu adevărate opere de artă, unice în felul său.

20140731-104705-38825293.jpg

20140731-104705-38825850.jpg

Sunt peste 800 la număr și sunt făcute din lemn de stejar, colorate cu un albastru specific – „Albastru de Săpânța”. Crucile sunt inscripționate manual cu o scenă din viața celui decedat și o poezioară despre soarta lui. Scene simple, pe alocuri naive relatează fie ocupația de bază, fie un eveniment din viața locuitorilor satului. Aici poți găsi bărbați care muncesc pâmântul, în mină, ciobani, lăutari, femei țesând covoare, făcând pâine, torcând lână sau multe alte episoade. Culorile folosite sunt simple și vibrante.

20140731-104859-38939674.jpg

20140731-104859-38939168.jpg

20140731-104858-38938770.jpg

Fiecare cruce e însoțită de o scurtă poezie. Epitafurile scrise la persoana I, sunt sincere și spontane. Sunt un fel de mesaje adresate de persoana decedată celor de pe lumea aceasta.

Cam așa istorioare poți găsi:

„Sub această cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea
Voi care treceți pa aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăși cu gura pa mine
Da așa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacra-mea.”

Acest loc, „Cimitirul vesel” are farmecul său aparte, însă tot cimitir rămâne. Iar prezența morții, deși voalată în satiră și culori, o simți printr-un fior rece și gândul despre cum ar suna poezioara ta și ce imagine ai primi.

Se știe că dacii credeau în viață veșnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Pentru ei moartea era o șansă de a se întâlni cu Zamolxe. Iar pentru vizitatori ca noi, „Cimitirul vesel” din Săpânța a fost o șansă unică de a vedea o altă față a morții.

20140731-105244-39164857.jpg

20140731-105255-39175759.jpg

Drumul spre Budapesta

Foarte mulți copaci cu prune, pădurici și drumuri șerpuitoare. Nu am putut să ne abținem să nu facem un popas lângă un râuleț.

20140731-105715-39435681.jpg

În Satul Mare, am mai făcut niște provizii iar restul zilei, ne-a luat drumul spre capitala Ungariei. Și da, autostrăzile și invenția aia simplă – „cruise control” rup! 130 la oră și manevrează ca în needforspeed. Cu deosebirea că în jocul ăla celebru ai mai multe vieți.

Despre zeama moldovenească vs paprika with chicken with gnocchi unguresc și Buda vs Pesta data viitoare, tot aici pe blog.

20140731-105905-39545871.jpg

Anunțuri

Eurotrip #ziua1

La drum, în miez de noapte.

În sfârșit concediu, libertate, soare, munte, cer senin, izolat somn de scurtă durată. Schițele pentru escapada noastră în Europa le făcusem de mai demult, economiile la fel. Nu am rezervat însă nimic concret mai departe de România. Oricum avem booking.com sub mână, în plus beneficiez și de o reducere la ei de -10%.

Avem un traseu, câteva puncte de reper, o sumă grămădită pentru combustibil/cazare și cel puțin 10 zile în care telefonul este expediat pe altă planetă. Am pornit noaptea, să nu pierdem nici o ora liberă. După ce făcusem plinul la mașină, ne-am echipat cu haine și cărți de primă necesitate, dar și o traistă de mp3-uri de tot calibrul și gustul. Mi-am făcut loc pentru poze în telefon și amintiri în suflet și am pornit la drum.

Vama veche, brânză nouă.

La Leușeni am stat cam 15 minute. De fapt, mai mult timp ne-a luat explorarea „duty free”-ului. Vameșul din partea românească ne întrebase de țigări – măcar un pachet dacă avem cumva pitit printre genți. Marea i-a fost mirarea când am zis că nu fumează nimeni dintre noi patru. Ca să nu pălească a încercat să ne întrebe de produse alimentare interzise pentru tranzit, scanând superficial cu privirea prin frigiderul portativ. „Brânză? Știți că nu aveți voie.” Și aici l-am dezamăgit – „Numai cașcaval. Și ăla puțin.” Viitoarea noastră cină a fost victorios salvată.

„Buket Moldavii” reanimează mașini.

Prima zi și primele aventuri. După ce o luaserăm prin păpușoi și rătăciserăm kilometri prin ceață, am dat de o altă belea. În drumul din Vaslui spre Iași acumulatorul a refuzat să mai colaboreze cu noi. S-a întâmplat din cauza luminilor de fază scurtă pe care le-am uitat aprinse, când ne-a furat somnul pe la 5 dimineața și am tras pe dreapta. Și pentru că șoferii care-i pescuiam nu aveau cabluri să reabiltăm cumva sărmanul acumulator, am luat o mașină de ocazie până la cea mai apropiată stație peco. Ajuns acolo, am dat în final de cabluri (pe care așa și nu le-am folosit, pentru ca Dragoș între timp a dat peste un șofer care să ne ajute). La benzinărie rugaserăm un echipaj de poliție care mergea în direcția mașinei noastre paralizate să ne dea o mână de ajutor. Am primit însă un răspuns dezamăgitor de la oamenii legii – „nu suntem taxi aici.” Maladți rebeata. Ne-au ajutat tot niște oameni simpli, pe care i-am răsplătit cu o sticlă de Buket Moldavii. From Basarabia, with love.

Maramureș – țară veche, cu oameni fără pereche.

Bucovina ne-a primit cu brațele larg deschise și împădurite. Bucovina românească. Priveliștea din munți e fantastică! Iar apa din izvorul la care ne-am oprit, ne-a trezit imediat și ne-a dat puteri să continuăm traseul. Până la urmă am aterizat la o pensiune rustică „În deal la Ancuța” din Sighetul Marmației, nordul României – simpatică, simplă, decorată cu gust și deloc scumpă – numai 25€ per cameră! Am luat prânzul/cina în același stil, din care nu au lipsit roșiile, cașcavalul, ceapa, pâinea proaspătă. Pentru ziua de mâine am stabilit deja niște puncte de reper. Dar despre asta mâine, tot aci.

20140729-112223-40943979.jpg

 

20140729-112223-40943269.jpg20140729-112222-40942907.jpg

20140729-112222-40942715.jpg

20140729-112223-40943633.jpg

20140729-112224-40944780.jpg

20140729-112225-40945289.jpg

20140729-112227-40947525.jpg

20140729-112226-40946937.jpg

20140729-112226-40946435.jpg

20140729-112225-40945990.jpg

20140729-112227-40947424.jpg

20140729-112228-40948088.jpg

20140729-112228-40948161.jpg

20140729-112227-40947904.jpg

20140729-112228-40948000.jpg

20140729-112224-40944337.jpg

Despre conserve

Există o categorie de oameni în Moldova, care nici în ruptul capului nu vor să se schimbe. sunt ca niște conserve expirate, pe care le păstrezi cu gândul că poate mai sunt totuși bune la ceva și le vei deschide odată și odată.

Știu că oricât de categoric n-ai fi împotriva cuiva sau a ceva, dar unele lucruri trebuie să le înveți. din cultură, bun simți sau măcar respect. dacă ți se spune „bună ziua” într-o limbă română, limbă pe care refuzi să o înveți deși stai de-o viață în Moldova, răspunde dracului măcar și în chineză. oricât de vamal la cap n-ai fi, oricât de spălat pe creier n-ai fi, aceste lucruri sunt absolut universale.

Eu așa știu.

20140722-151229-54749098.jpg