Eurotrip #ziua3, Budapesta.

Deși eram sceptic la început și orașul figura în planul nostru ca „doar în treacăt”, mi-am schimbat radical părerea – Budapesta e fermecătoare!

Un oraș curat, calm și cu un trafic destul de neîncărcat – poate pentru că taxa de parcare în tot orașul este de 400 de forinți/h (cam 1,3€/h) ziua, între 08.00-21.00. Nimeni nu claxonează turbat și fără nevoie așa cum se întâmplă adeseori în Chișinău. Există un respect reciproc între șoferi, pe care unii l-ar numi simplu – cultură.

Am avut destul de puțin timp la dispoziţie, pentru că ajunsesem seara târziu, așa că de dimineața am pedalat spre principalele destinații turistice.

Orașul Budapesta e asamblat din doua zone, două maluri ale Dunării – Buda și Pesta. Pesta se întinde pe un şes, iar Buda e localizată pe o porțiune mai deluroasă.

Cel mai mare și somptuos edificiu din Pesta este clădirea Parlamentului – una dintre cele mai vechi clădiri administrative din Europa. După căderea regimului comunist în 1990 steaua de pe vârful edificiului, instalată de tovarășii din blocul sovietic a fost spulberată.

Un lucru interesant – pe clădirea Parlamentului e pus și un steag negru, în semn de solidaritate faţă de familiile victimelor tragediilor aviatice recente. În Chișinău au expediat doar o scrisorică de condoleanță. Asta face diferența, probabil.

Bazilica St.Stephen, una dintre cele mai înalte clădiri din oraș are fix aceeași înălțime ca și Parlamentul (96 de metri). Deloc întâmplător. E un simbol că gândirea globală și cea spirituală au aceeași importanță.

Următoarea destinație a fost celălalt mal al Dunării – Castelul Regal (sau Buda) – un complex enorm regal, demolat și reconstruit de mai multe ori, de națiunile care-l ocupau. Are o istorie bogată, pe care o găsiți în orice ghid turistic. Noi, din lipsă de timp l-am colindat într-un ritm rapid.

Catedrala Matthias se află în inima castelului Buda.

Bastionul Pescarilor – numit așa pentru că în Evului mediu, ghilda pescarilor era responsabila de apărarea acestei părți a castelului Buda.

Panorama Budapestei care se deschide pe malul Dunării îți taie respirația.

După o zi de colindat, foamea ne-am năpustit asupra bucătăriei tradiționale.

Mâncarea ungurească este piperată și cam grasă. Mie însă mi s-a părut mai degrabă consistentă. Evitați zonele turistice pentru a lua masa, așa cum am făcut și noi. Prețurile de acolo sunt mult mai piperate decât mâncarea propriu-zisă.

În final, am găsit un local destul de simpatic, recomandat de băștinași. Am luat numai mâncare tradițională ungurească și bere locală: Paprika with chicken gnocchi (un soi pui cu de paste specifice), „lecso” cu ciuperci (un fel de ghiveci) și salată de casă (cu varză murată, deschizătoare de pofte).