„Viața pe un peron” | Octavian Paler

viata pe un peronÎn iulie am primit în dar un braț zdravăn de cărți, printre care s-a strecurat una de Octavian Paler „Viața pe un peron”. Unii probabil au auzit de el numai din citatele cu care e împânzit Facebook-ul. Și pentru mine Paler a fost până de curând oarecum necunoscut.

Nici nu bănuiam însă ce comoară se ascunde printre paginile sale. Fragmentele share-uite și like-uite pe paginile de socializare nu sunt scoase din lucrările sale, sunt mai degrabă rupte din viața lui. Ca să înțelegeți, omul a debutat abia la 44 de ani cu un volum de versuri și s-a impus ulterior prin proza sa.

O jumătate de viață a acumulat acea forță literară până a răbufnit. A avut curajul să-și publice lucrările, să elibereze acea dimensiune de idei, lumi, drame, cuvinte ca în final să ajungă atât de apreciat în prezent. Probabil e o lecție de răbdare și de curaj. Sau de ceva între ele.

***

„Viața pe un peron” e o carte despre singurătate. Despre frică și curaj. Curajul de a schimba destinul și a căuta drumul spre sine. Despre luptă, renunțare, incertitudine și îmblânzirea propriilor șerpi.

E un roman despre doi oameni care-și petrec viața pe un peron părăsit, în care nu vin și din care nu pleacă trenuri. Limita între real și imaginar n-o poți percepe clar, pentru că dacă te ții de firul narativ vei fi condamnat să rătăcești prin mlaștinile ce înconjoară peronul părăsit și întreaga carte. Iar în centrul romanului e așteptarea. Și arta de a învața să aștepți.

***

„Oamenii iți iartă multe, dar nu-ți iartă când le arăți cu degetul lașitatea. Ei vor să pară nobili, chiar când nu fac nimic pentru asta său mai ales când nu fac nimic.”

„Orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar dacă o dorim cu tot dinadinsul. Nu mergem decât înainte.”

„Atât cât pricep eu lucrurile, omul l-a descoperit pe Dumnezeu nu uitându-se spre cer, ci căutându-l în sine însuşi, ce anume ar putea opune morţii şi neantului. N-am suportat gândul că suntem doar pulbere şi atunci am căutat în noi ceea ce s-ar opune pulberii. Dumnezeu e partea noastră care nu vrea să moară, care nu se poate consola.”

„Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.”

Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.”

„Poate că pentru a-şi regăsi dragostea de viaţă, când o pierd sau se uzează, oamenii sunt siliţi uneori să străbată un coşmar. Dacă au norocul să iasă din el nemutilaţi, pot spera din nou.”

„Infernul începe acolo unde nu mai e nici o speranţă.”

„Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui.”

„Pe măsură ce înaintezi în emoţie, te apropii şi de sfârşitul ei. Nimic nu te poate salva.”

„Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.”

„Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii.”

Anunțuri

Un gând despre &8222;„Viața pe un peron” | Octavian Paler&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s