Aeroportul tăcerii

Suflu în palme ca să le încălzesc puțin. Din ele iese un nor adus din țara mea, care apoi se risipește în răcoarea dimineții înainte ca următorul avion să aterizeze somnoros pe aeroportul din Kiev. E frig, dar suportabil. Suntem în trecere pe aici și ne grăbim să ne adăpostim în terminal.

Zăpada scârțâie sub roțile autobuzului în care se discută orice numai nu evenimentele din estul Ucrainei. Lumea pare sictirită și oarecum resemnată. De parcă știrile din cealaltă parte a țării sunt de pe altă planetă. Un armistițiu fragil, în care mor cei care nu apasă pe trăgaci.

În general, aeroportul e o lume aparte. Un amestec de culturi, caractere și destine. Nu și de data aceasta. Acum seamănă mai mult cu un ghem aproape mut, în care separatismul e un subiect tabu. Rușii care-l tranzitează sunt mai puțin auziți, ucrainenii sunt și ei mai tăcuți, celelate etnii își dau seama ce se întâmplă cu țara asta și preferă să nu se dea cu părerea.

O resemnare națională și un lung suspin, umbrit și mai mult de apropierea sărbătorilor de iarnă. Nici măcar norii ce vin din est nu tulbură liniștea aeroportului din orașul în care cu un an în urmă erau secerați oameni revoltați. Oameni cărora peste noapte li s-au furat pământuri.

Politicienii continuă să facă declarații, jurnaliștii – materiale, militarii – meseria, iar mamele – să întâmpine sicrie.

Viața însă merge mai departe. Inclusiv pe acest aeroport. De pe care încă mult timp n-o să decoleze zâmbete.

IMG_7089.JPG

Eurotrip #ziua4, Viena.

Deși seara Viena ne-a întâmpinat cu o ploaie apocaliptică, a 2-a zi a început cu un soare blând, împăciuitor și totuși distant. La fel ca toți austriecii, probabil.

20140804-104836-38916414.jpg

Dimineața stabilisem un traseu prin centrul vechi și am pornit la drum. Biletul la transportul public e 2,5 Euro pentru o singură cursă și 7,5 pentru 24 h. Am optat pentru ultima variantă.

20140804-104910-38950510.jpg

În tramvai îți poți citi ziarul la o cafea. Sau la o bere, de exemplu. Nimeni n-o să se uite urât la tine. Fiecare își vede de libertatea sa.

Există multe lucruri de văzut în Viena spun ghidurile turistice, din care cu siguranță nu ar lipsi – grandiosul palat Schönbrunn și parcul ce-l înconjoară

20140804-105924-39564162.jpg

20140804-105936-39576356.jpg

Catedrala Stephansdom, pe care o văzusem în treacăt,

20140804-110120-39680390.jpg
Hofburg – Curtea Imperială, cu tot tacâmuri de sculpturi și muzee,

20140804-110417-39857163.jpg

20140804-110428-39868710.jpg

Clădirea Parlamentului,

20140804-110520-39920242.jpg

20140804-110519-39919810.jpg
Staatsoper – Opera de Stat și Primăria Rathaus la care seara se desfășura un festival de film la aer liber.

20140804-110737-40057900.jpg

20140804-110738-40058227.jpg

Tot aici gustasem și niște clătite delicioase, gătite pe loc.

20140804-110936-40176995.jpg

Wikipedia zice că în Viena există 27 castele şi circa 150 palate și peste 100 de muzee. Într-o singură zi sau chiar o săptămână, evident nu ai cum să le vizitezi pe toate.

Din fericire am reușit să cuprindem toate destinațiile din lista noastră provizorie și chiar să ne tolănim un sfert de oră pe gazonul bine îngrijit din fața celor două muzee de artă și al naturii.

20140804-111239-40359628.jpg

Spre seară, pentru că cerul se încruntase din nou și ne amenința cu un nou potop, am decis să profităm de faptul că luasem un apartament care avea și bucătărie și să gătim niște cârnăciori de-ai lor, cu o salată de vară. Preparate cumpărate din magazinul din vecinătate. În cartierul nostru am dat și peste „pristroici” care seamănă cu celea din Chișinău. Dragoș zicea că probabil pe aci trăise primarul nostru actual (cu tot cu pietrele din grădina altuia).

20140804-112105-40865703.jpg

A 2-a zi dimineața, după ce făcusem check-out am mers spre centrul. Între Muzeul de Istorie a Artei – „Kunsthistorische Museum” şi Muzeul de Istorie a Naturii – „Naturhistorische Museum„, l-am ales pe ultimul. Și nu am dat greș.

20140805-182522-66322652.jpg

20140805-182523-66323319.jpg

20140805-182522-66322988.jpg

20140805-182522-66322297.jpg

20140805-182521-66321947.jpg

Pentru un bilet de 12 euro, vi se propune o excursie în istoria Pâmântului și a ființelor care-l populează sau îl populau. Muzeul oferă foarte multe chestii interactive, pe placul copiiilor, dar și adulților.

20140805-182950-66590682.jpg

20140805-182950-66590354.jpg

20140805-182951-66591017.jpg

20140805-182951-66591371.jpg

20140805-182951-66591723.jpg

20140805-182952-66592076.jpg

În concluzie, Viena mi s-a părut un oraș simpatic, dar sobru. Cu parcuri bine aranjate și clădiri solemne. Dragoș zicea că Viena are un stil protocolar. Sunt puțini cerșetorii pe străzi (sau nu erau probabil din cauza vremii) și nu așa de mulți turiști. Din păcate nu am ajuns la vre-un spectacol, dar cu siguranță vom reveni pe aici.

20140806-084211-31331092.jpg

Data viitoare, despre Praga și viața ei colorată.

Eurotrip #ziua3, Budapesta.

Deși eram sceptic la început și orașul figura în planul nostru ca „doar în treacăt”, mi-am schimbat radical părerea – Budapesta e fermecătoare!

20140802-075906-28746572.jpg

Un oraș curat, calm și cu un trafic destul de neîncărcat – poate pentru că taxa de parcare în tot orașul este de 400 de forinți/h (cam 1,3€/h) ziua, între 08.00-21.00. Nimeni nu claxonează turbat și fără nevoie așa cum se întâmplă adeseori în Chișinău. Există un respect reciproc între șoferi, pe care unii l-ar numi simplu – cultură.

Am avut destul de puțin timp la dispoziţie, pentru că ajunsesem seara târziu, așa că de dimineața am pedalat spre principalele destinații turistice.

20140802-080414-29054992.jpg

Orașul Budapesta e asamblat din doua zone, două maluri ale Dunării – Buda și Pesta. Pesta se întinde pe un şes, iar Buda e localizată pe o porțiune mai deluroasă.

Cel mai mare și somptuos edificiu din Pesta este clădirea Parlamentului – una dintre cele mai vechi clădiri administrative din Europa. După căderea regimului comunist în 1990 steaua de pe vârful edificiului, instalată de tovarășii din blocul sovietic a fost spulberată.

20140802-080529-29129921.jpg

Un lucru interesant – pe clădirea Parlamentului e pus și un steag negru, în semn de solidaritate faţă de familiile victimelor tragediilor aviatice recente. În Chișinău au expediat doar o scrisorică de condoleanță. Asta face diferența, probabil.

20140802-080741-29261528.jpg
Bazilica St.Stephen, una dintre cele mai înalte clădiri din oraș are fix aceeași înălțime ca și Parlamentul (96 de metri). Deloc întâmplător. E un simbol că gândirea globală și cea spirituală au aceeași importanță.

20140802-080840-29320064.jpg

20140802-080840-29320507.jpg

Următoarea destinație a fost celălalt mal al Dunării – Castelul Regal (sau Buda) – un complex enorm regal, demolat și reconstruit de mai multe ori, de națiunile care-l ocupau. Are o istorie bogată, pe care o găsiți în orice ghid turistic. Noi, din lipsă de timp l-am colindat într-un ritm rapid.

20140802-081122-29482998.jpg

Catedrala Matthias se află în inima castelului Buda.

20140802-081320-29600126.jpg

20140802-081320-29600654.jpg

Bastionul Pescarilornumit așa pentru că în Evului mediu, ghilda pescarilor era responsabila de apărarea acestei părți a castelului Buda.

20140802-081507-29707274.jpg

Panorama Budapestei care se deschide pe malul Dunării îți taie respirația.

20140802-081632-29792031.jpg

După o zi de colindat, foamea ne-am năpustit asupra bucătăriei tradiționale.

Mâncarea ungurească este piperată și cam grasă. Mie însă mi s-a părut mai degrabă consistentă. Evitați zonele turistice pentru a lua masa, așa cum am făcut și noi. Prețurile de acolo sunt mult mai piperate decât mâncarea propriu-zisă.

20140802-081833-29913073.jpg

 

În final, am găsit un local destul de simpatic, recomandat de băștinași. Am luat numai mâncare tradițională ungurească și bere locală: Paprika with chicken gnocchi (un soi pui cu de paste specifice), „lecso” cu ciuperci (un fel de ghiveci) și salată de casă (cu varză murată, deschizătoare de pofte).

20140802-082102-30062101.jpg

Budapesta e simpatică foc, ideală pentru o promenadă cu aparatul foto.

 

20140802-082312-30192702.jpg

20140802-082312-30192382.jpg

20140802-082313-30193738.jpg

20140802-082314-30194067.jpg

Seara târziu am pornit spre a 3-a țară din călătoria noastră – Austria.

Despre unul din centrele muzicale ale Europei, orașul Viena în episodul următor. Tot aici pe blog.

20140802-082648-30408698.jpg

20140802-082646-30406657.jpg

20140802-082646-30406263.jpg

20140802-082649-30409198.jpg

20140802-082650-30410117.jpg

20140802-082649-30409644.jpg

 

Eurotrip #ziua2, Săpânța

Călătoria noastră continuă. Dimineața am avut parte de un dejun pe cinste. Am primit în dar de la proprietarii pensiunii la care am rămas peste noapte 2 sticluțe de Horincă de Maramureș din prune. Le-am lăsat în schimb un CD de-al nostru. Schimb echitabil, sper.

20140731-103226-37946361.jpg

20140731-103226-37946437.jpg

20140731-103226-37946250.jpg

„Cimitirul vesel” din Săpânța

Nu puteam să nu ajungem pe-aci. Un cimitir, în care moartea lasă un urma sa poezioare și imagini colorate, iar crucile sufletelor răposaților sunt vizitate cu 5 roni de suflețelele vii ale turiștilor.

Toată povestea a pornit de la un sculptor, poet și pictor Stan Ion Pătraș, care în 1930 s-a apucat de un nou stil de inscripție pe cruci. Timp de 50 de ani omul a reușit să umple un cimitir întreg cu adevărate opere de artă, unice în felul său.

20140731-104705-38825293.jpg

20140731-104705-38825850.jpg

Sunt peste 800 la număr și sunt făcute din lemn de stejar, colorate cu un albastru specific – „Albastru de Săpânța”. Crucile sunt inscripționate manual cu o scenă din viața celui decedat și o poezioară despre soarta lui. Scene simple, pe alocuri naive relatează fie ocupația de bază, fie un eveniment din viața locuitorilor satului. Aici poți găsi bărbați care muncesc pâmântul, în mină, ciobani, lăutari, femei țesând covoare, făcând pâine, torcând lână sau multe alte episoade. Culorile folosite sunt simple și vibrante.

20140731-104859-38939674.jpg

20140731-104859-38939168.jpg

20140731-104858-38938770.jpg

Fiecare cruce e însoțită de o scurtă poezie. Epitafurile scrise la persoana I, sunt sincere și spontane. Sunt un fel de mesaje adresate de persoana decedată celor de pe lumea aceasta.

Cam așa istorioare poți găsi:

„Sub această cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea
Voi care treceți pa aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăși cu gura pa mine
Da așa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacra-mea.”

Acest loc, „Cimitirul vesel” are farmecul său aparte, însă tot cimitir rămâne. Iar prezența morții, deși voalată în satiră și culori, o simți printr-un fior rece și gândul despre cum ar suna poezioara ta și ce imagine ai primi.

Se știe că dacii credeau în viață veșnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Pentru ei moartea era o șansă de a se întâlni cu Zamolxe. Iar pentru vizitatori ca noi, „Cimitirul vesel” din Săpânța a fost o șansă unică de a vedea o altă față a morții.

20140731-105244-39164857.jpg

20140731-105255-39175759.jpg

Drumul spre Budapesta

Foarte mulți copaci cu prune, pădurici și drumuri șerpuitoare. Nu am putut să ne abținem să nu facem un popas lângă un râuleț.

20140731-105715-39435681.jpg

În Satul Mare, am mai făcut niște provizii iar restul zilei, ne-a luat drumul spre capitala Ungariei. Și da, autostrăzile și invenția aia simplă – „cruise control” rup! 130 la oră și manevrează ca în needforspeed. Cu deosebirea că în jocul ăla celebru ai mai multe vieți.

Despre zeama moldovenească vs paprika with chicken with gnocchi unguresc și Buda vs Pesta data viitoare, tot aici pe blog.

20140731-105905-39545871.jpg

Eurotrip #ziua1

La drum, în miez de noapte.

În sfârșit concediu, libertate, soare, munte, cer senin, izolat somn de scurtă durată. Schițele pentru escapada noastră în Europa le făcusem de mai demult, economiile la fel. Nu am rezervat însă nimic concret mai departe de România. Oricum avem booking.com sub mână, în plus beneficiez și de o reducere la ei de -10%.

Avem un traseu, câteva puncte de reper, o sumă grămădită pentru combustibil/cazare și cel puțin 10 zile în care telefonul este expediat pe altă planetă. Am pornit noaptea, să nu pierdem nici o ora liberă. După ce făcusem plinul la mașină, ne-am echipat cu haine și cărți de primă necesitate, dar și o traistă de mp3-uri de tot calibrul și gustul. Mi-am făcut loc pentru poze în telefon și amintiri în suflet și am pornit la drum.

Vama veche, brânză nouă.

La Leușeni am stat cam 15 minute. De fapt, mai mult timp ne-a luat explorarea „duty free”-ului. Vameșul din partea românească ne întrebase de țigări – măcar un pachet dacă avem cumva pitit printre genți. Marea i-a fost mirarea când am zis că nu fumează nimeni dintre noi patru. Ca să nu pălească a încercat să ne întrebe de produse alimentare interzise pentru tranzit, scanând superficial cu privirea prin frigiderul portativ. „Brânză? Știți că nu aveți voie.” Și aici l-am dezamăgit – „Numai cașcaval. Și ăla puțin.” Viitoarea noastră cină a fost victorios salvată.

„Buket Moldavii” reanimează mașini.

Prima zi și primele aventuri. După ce o luaserăm prin păpușoi și rătăciserăm kilometri prin ceață, am dat de o altă belea. În drumul din Vaslui spre Iași acumulatorul a refuzat să mai colaboreze cu noi. S-a întâmplat din cauza luminilor de fază scurtă pe care le-am uitat aprinse, când ne-a furat somnul pe la 5 dimineața și am tras pe dreapta. Și pentru că șoferii care-i pescuiam nu aveau cabluri să reabiltăm cumva sărmanul acumulator, am luat o mașină de ocazie până la cea mai apropiată stație peco. Ajuns acolo, am dat în final de cabluri (pe care așa și nu le-am folosit, pentru ca Dragoș între timp a dat peste un șofer care să ne ajute). La benzinărie rugaserăm un echipaj de poliție care mergea în direcția mașinei noastre paralizate să ne dea o mână de ajutor. Am primit însă un răspuns dezamăgitor de la oamenii legii – „nu suntem taxi aici.” Maladți rebeata. Ne-au ajutat tot niște oameni simpli, pe care i-am răsplătit cu o sticlă de Buket Moldavii. From Basarabia, with love.

Maramureș – țară veche, cu oameni fără pereche.

Bucovina ne-a primit cu brațele larg deschise și împădurite. Bucovina românească. Priveliștea din munți e fantastică! Iar apa din izvorul la care ne-am oprit, ne-a trezit imediat și ne-a dat puteri să continuăm traseul. Până la urmă am aterizat la o pensiune rustică „În deal la Ancuța” din Sighetul Marmației, nordul României – simpatică, simplă, decorată cu gust și deloc scumpă – numai 25€ per cameră! Am luat prânzul/cina în același stil, din care nu au lipsit roșiile, cașcavalul, ceapa, pâinea proaspătă. Pentru ziua de mâine am stabilit deja niște puncte de reper. Dar despre asta mâine, tot aci.

20140729-112223-40943979.jpg

 

20140729-112223-40943269.jpg20140729-112222-40942907.jpg

20140729-112222-40942715.jpg

20140729-112223-40943633.jpg

20140729-112224-40944780.jpg

20140729-112225-40945289.jpg

20140729-112227-40947525.jpg

20140729-112226-40946937.jpg

20140729-112226-40946435.jpg

20140729-112225-40945990.jpg

20140729-112227-40947424.jpg

20140729-112228-40948088.jpg

20140729-112228-40948161.jpg

20140729-112227-40947904.jpg

20140729-112228-40948000.jpg

20140729-112224-40944337.jpg

București. „Biutiful” city break.

După o întârziere firească și relaxantă de 6 ore la Aeroportul Concesionat din Chișinău, am ajuns sâmbăta trecută la București. N-am avut un plan prestabilit; nu găsisem vre-un spectacol sau un concert potrivit, așa că ne-am reorientat spre cărți, filme & socializare.
20131127-124130.jpg

Primul pe listă a fost Târgul Internațional de carte „Gaudeamus”. Deși sosisem pe final, mai erau surprinzător de mulţi oameni, însetați de literatură. Mi-am îmbogățit şi eu biblioteca cu câteva cărți noi, o provizie de iarnă sufiecientă sper. Au fost prezente și câteva edituri din Chișinău, dar pe care din păcate n-am apucat să le vizitez. Poate la anul, când vin cu un rucsac ceva mai mare.
20131126-002812.jpg

În toamna aceasta au apărut multe filme bunișoare. De aceea Multiplexul a fost următoarea noastră destinație. Am prins două pelicule: „The Hunger Games: Catching Fire” (2 ore de filosofări naive, de pregătiri și apoi 20 de minute de vânătoare cu final previzibil, fără decapitări) și „The Counselor”  de Ridley Scott (1 oră de filosofări ceva mai profunde și un final previzibil, cu decapitări). Nu vreau să zic cât de bune sau proaste sunt, până la urmă fiecare are gusturile și mangustele sale. Dar cu siguranță, filmele privite în original sunt mult mai interesante.

Pe viitor, mi-am propus să fac economii și să venim într-un alt weekend la București sau la Iași pentru a sta o zi numai la cinema. Un soi de cinemaraton. Dar asta e deja altă poveste.
20131126-003002.jpg

O altă poveste ademinitoare din imediata apropiere a cinematografelor e bucătăria chinezească, foarte delicioasă dacă știi ce să alegi și dacă te pricepi la manevratul bețișoarelor. Sunt mai multe rețele, eu însă prefer Chopstix. Raportul calitate/preț e ok.

Nu sunt adeptul fast-foodurilor, dar cu o mâna pe stomac și cealată pe furculiță pot să declar că la rețeaua Dristor Kebab sunt cele mai gustoase kebaburi din oraș. Dragoș, un prieten de-al meu a zis că acestea iți pot declanșa orgasmele gastronomice. Atenție, la nota de plată. S-ar putea sa nu vă opriți la numai o singură porție.

20131126-003121.jpgAm avut noroc de un cuplu minunat de prieteni, Josep Mariana datorită cărora am descoperit un local tare simpatic în inima Bucureștiului – „Biutiful”. Un soi de 513, dar mai aglomerat oarecum. Muzica, meniul, atmosfera sunt bune bune. E destul de plin și nu acceptă rezervări, așa că a trebuit să aşteptăm o masa liberă, deşi era trecut de 22.00. Discuția a încolțit. Când dai de un interlocutor bun, timpul capătă o altă dimensiune. Schimbi o vorbă, o viziune, frazele curg mai ceva ca apele Prutului în cele mai ascuțite cotituri. Ai de învățat câte ceva din orice discuție inteligentă și călduroasă.

20131126-003347.jpg

Trec rar pe aici, de aceea probabil observ mai ușor schimbările spre bine ale Bucureștiului, deși o parte din locuitorii oraşului se miorlăie non-stop că lucrurile stau tot mai prost. Am un sfat şi o invitaţie pentru ei. Să vină mai întâi pe la Chișinău, să-și dezbată maruntaiele pe drumurile cârpite și neiluminate. Să descopere farmecul cutiilor de sardine, sub formă de microbuze. Să-și încânte privirea cu fabuloasele gherete autohtone și minunatele „pristroici” ale strămoșilor noștri. Și apoi mai vorbim.

Mai pe scurt, Bucureștiul e un oraş ideal pentru un city break. Aici poți găsi orice pe placul inimii, minții sau burții tale. Important e să ai cu cine împărți acest „biutiful” sentiment.

 

17 primăveri la Paris

„Parisul este orașul natal al sufletului meu”

Victor Hugo

Deşi suntem în plină vară, încă mai simt gustul primăverii pariziene.

Se spune că visurile se materializează, mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta. Setea mea de a vedea lumea, m-a adus în următorul oraş din lista mea secretă. Sunt 17 motive pentru care aşi mai reveni în Oraşul Visurilor, cum mai e supranumit.

Parisul, aşa cum l-am văzut, l-am gustat şi îndrăgit eu.

1. Arc de Triomphe

L-am pus primul, pentru că hotelul la care am stat se afla exact lângă acest smarald istoric. Ne luaserăm după recomandările unui ghid turistic de la National Geographic şi nu am regretat – de sus se deschide întreaga panoramă a Parisului. Şi în plus, dimineaţa aproape nu e acea îmbulzeală cum e la Tour Eiffel.

2. Croissant, café au lait, dejunul în general

Cele mai gustoase dejunuri din viaţa mea. Café au lait şi baghete cu unt – un cuplu fermecător, suflete pereche în bucătăria franţuzească.

4. Montmartre, plimbare si Sacre-Coeur

Cartierul Montmartre din Paris, unde a stat Mircea Eliade și mulți mulți oameni de artă e pur și simplu o bijuterie a orașului. Pe străzile întortochiate trăiesc romanele, tablourile și creațiile muzicale de pretutindeni. Dacă ai noroc, te poți alege și tu cu o muză.

3. Tour Eiffel
Cum să mergi la Paris şi să nu vezi Eiffelu’? Se spune că piesele din care a fost asamblat au fost turnate la uzinele din România. Există şi o programare online pe pagina oficială pentru procurarea biletelor şi o coadă de 10 ori mai mică la casa respectivă.

5. Bucătăria franţuzească

„La Paris mi-am dat seama că a mânca este un ritual, un act de civilizaţie, aproape o luare de poziţie filozofică”, scria Emil Cioran. Nu ştiu ce aşi mai adăuga, dar după o cină din Cuisses de grenouille (picioare de broască mai pe româneşte) şi un vin extraordinar, poziţia mea filozofică s-a clătinat semnificativ. Sincer cred că în viaţa anterioară am fost francez, sau broască. Sau ambele în acelaşi timp şi la aceeaşi masă.
6. Moulin Rouge

De văzut în special noaptea, când moara celebră luminează deosebit de senzual.
7. Shopping

Ei bine, treaba asta o poţi face în orice oraş cu un mall-două, dar din moment ce te afli în oraşul în care moda e un cuvânt demodat, iar lucrurile din vitrină îţi zâmbesc cu şic şi rafinament, e timpul să-ţi violezi niţel cardul. Mai ales că oriunde poţi da de nişte reduceri şarmante
8. Picnic perfect

O, da. Cred că este unul dintre cele mai adorabile locuri pentru picnic, descoperite vreodată de omenire. Ok, nici chiar aşa. Descoperite pentru ocazii speciale. În buricul Parisului, la poalele Turnului Eiffel, admiri frumuseţele arhitecturale, cu un pahar de vin şi caşcaval franţuzesc. Oare ce-ţi mai trebuie pentru o zi de naştere perfectă? Corect – persoana dragă alături.
9. Sena

Un râu ca toate râurile, doar că şerpuieşte prin unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Se zice că, excursiile de-a lungul Senei sunt fantastice. Ar trebui să încercăm. Poate data viitoare, când vor fi mai puţini turişti-asiaţi care te orbesc cu bliţurile.

10. Artişti stradali

Se spune că de aici devin renumiţi. Din stradă. Zaz, de exemplu.  Mulţi dintre ei pot să-ţi ofere şi un CD.

11. Ispite culinare

Parisul, ca orice metropolă e invadat de gustoşenii la tot colţul. Atenţie la bunătăţi şi la… kilograme!

12. Champs-Élysées

Nu e atât de aglomerat precum se zvoneşte. Poate n-am prins noi orele de vârf.  Simpatic, larg, verde şi mai spre final plin de magazine şi terase. Ideal pentru o plimbare de seară. De fapt, poţi să rătăceşti prin centru oraşului fără sens şi fără destinaţie anumită.

13. Caramel, Bonbon et Chocolat

În mare parte luate drept amintire şi cadouri pentru cei dragi.

14. Bereta roșie

Unul dintre accesoriile pe care poţi să-l găseşti în orice magazin de suvenire. Nu e deloc scumpă, iar efectul este garantat.
15. La Defense.

E partea mai nouă a oraşului. Zona data e din alt aluat, mai modern şi chiar futurist. Dar care se pupă destul de bine cu arhitectura Parisului.

16. Notre-Dame de Paris

E o capodoperă arhitecturală.  În scuarul catedralei sunt amenajate tribune, de unde poţi admira clădirea în toată splendoarea sa.

17. Paris, je t’aime.

Când plecam din Chişinău, după ce a auzit care e destinaţia noastră vameşul moldovean a constatat melodramatic cu o voce somnoroasă „aaaa Parij, oraş al iubirii”. O fi un clişeu. Dar şi ele sunt bune. Măcar o dată în viaţă să le trăieşti.

În loc de P.S.
Aşa l-am văzut pentru prima oară. Nu prea am avut mult timp, de aceea n-am ajuns pe la Luvru, Musee d’Orsay, Gradinile Versailles sau Cartierul latin. Le-am amânat pentru data viitoare.

Lumea zice că Parisul te poate dezamăgi sau dimpotrivă – te vrăjeşte din prima, te înlănțuie, te inspiră.  Cu mâna pe inimă (şi cu cealaltă pe burtă) recunosc că am rămas prizonierul acestui oraş al visurilor. Oraşul în care nu trebuie să inventezi sau reinventezi dragostea. Trebuie doar să o respiri. Pentru că e efectiv peste tot.