Johnny, mulțumesc omule.

Numele meu e Walker. Prietenii însă îmi spun Johnny. Auzisem că cineva a preluat numele meu și l-a pus pe o sticlă de lapte sau compot. Nu mai știu sigur. Oricum, mă bucur că l-am putut ajuta cumva.

Am un job tare bun, de perspectivă. Așa cel puțin, mi-au dat de înțeles cei care m-au angajat. Au zis că trebuie să dau dovadă de responsabilitate, de seriozitate și evident, de verticalitate. Mi-au mai spus că bani n-o să câștig mulți, numai de vreo cutie de vopsea pe an. În schimb, plăcerea de la muncă va fi imensă, mi-au zis. Că voi fi mereu în contact cu oamenii, cu natura, cu universul. 24/24, fără concedii și fără zile de odihnă.

*

Asta a fost demult. Până să devin om. Om ca toți oamenii. Un simplu muritor, cum s-ar exprima foștii mei colegi de serviciu.

O să mă recunoști, dacă vrei. Sunt tipul ăla care oferă loc bătrâneilor în transportul public. Ăla care ia apărarea unei femei agresate de un prostănac. Vecinul care te salută în ascensor și-ți urează o zi bună. Necunoscutul ăla care te ajută să cari un geamantan greu. Sunt omul care împarte o chiflă cu un maidanez amărât sau o pisică fără stăpân. Tipul care culege o sticlă goală de pe o bancă din parc și o pune la coș. Sunt șoferul care nu claxonează enervat pietonii sau bicicliștii. O să mă găsești iarna deszăpezindu-ți drumul spre lucru ori școală. Primăvara o să mă vezi dăruind mărțișoare necunoscuților de pe stradă. Vara – aducând o căldare de apă unui pom doborât de arșiță. Toamna îți voi împrumuta umbrela mea ca să nu înhați o răceală pe timp de ploaie.

*

Am renunțat la fostul meu job, de un simplu semn de circulație care indică trecerea de pietoni. Și nu regret nici până azi. Acum câștig mult mai bine – mulțumirile, cu care mă răsplătești tu de fiecare dată când îți dau o mână de ajutor.

20131122-222641.jpg

Anunțuri