Pașaportul de sub pernă

Ori de câte ori trec pe lângă ambasada României la Chișinău în zilele de lucru, văd o duzină constantă de oameni. Majoritatea stau cu un singur scop – „bilet la Italia, la Spania sau la Portugalia”.

Le citești pe față intențiile de ducă. Sunt gata să dea bani grei pentru ași perfecta cât mai repede actele pentru redobândirea cetățeniei. Şi nu ai de ce să le acuzi. Statul nostru (care este în CEDO-ri) este incapabil să le ofere salarii europene. Cel puțin deocamdată.

Printre cei ce stau în rând sunt și mulți vorbitori de limba rusă, care își fac actele „pentru orice eventualitate” și care surprinzător de repede învață cuvintele românești când vine ziua depunerii jurământului statului român.

O parte infimă, însă stau la ferestruica ambasadei pentru ași legitima un vis, dimensiunea căruia variază de la individ la altul. Şi dacă Martin Luther King visa la egalitate rasială și încetarea discriminării, apoi ei visează la egalitatea frățească și încetarea discriminării noțiunii de „limbă română” în Constituția Republicii Moldova.

Cel puțin de două ori pe an stau și eu la această ambasadă, așteptându-mi cuminte o noua viză pentru a concerta peste Prut. E remarcabil un fenomen – tot mai subțiri sunt rândurile la ghișeele pentru viză, tot mai mari la acelea pentru cetățenie. Nu m-ași mira dacă într-un an-trei-cinci, primele – vor dispărea definitiv.

Şi totuși, din sutele de mii de români din R. Moldova care și-au redobândit cetățenia, de ce doar vreo 10-15000 sunt implicați în viața politică a statului care ia luat sub aripă, deschizându-le portița spre Europa? Au jurat solemn pentru a primi actu’ românesc și odată cu el „bilet la Italia”? Dacă doar din asemenea interes, atunci asta se numește fățărnicie, șmechereală, ipocrizie născută o dată cu noua patrie.

Acestora, puțin le pasă de soarta statului care le-a dat un viitor european. Şi mai puțin – de alegerile parlamentare de duminică. Şi mult mai puțin – de rezultatul lor. Le doare în cot, din moment ce au pașaportul românesc sub pernă.

Pe 9 Decembrie România își votează parlamentarii. Mai jos găsiți careva informații utile. Vreau să cred că o mică republică mioritică cu palma sa de români cu acte în regulă, își poate spune cuvântul. Oricât de mic nu ar fi acesta.

În loc de PS.

Nu am cetățenie românească, am însă un vis. Pentru el am să votez pe 9 decembrie.

„I Have a Dream”, discursul public al lui Martin Luther King, ținut la 28 august 1963.

Reclame