București. „Biutiful” city break.

După o întârziere firească și relaxantă de 6 ore la Aeroportul Concesionat din Chișinău, am ajuns sâmbăta trecută la București. N-am avut un plan prestabilit; nu găsisem vre-un spectacol sau un concert potrivit, așa că ne-am reorientat spre cărți, filme & socializare.
20131127-124130.jpg

Primul pe listă a fost Târgul Internațional de carte „Gaudeamus”. Deși sosisem pe final, mai erau surprinzător de mulţi oameni, însetați de literatură. Mi-am îmbogățit şi eu biblioteca cu câteva cărți noi, o provizie de iarnă sufiecientă sper. Au fost prezente și câteva edituri din Chișinău, dar pe care din păcate n-am apucat să le vizitez. Poate la anul, când vin cu un rucsac ceva mai mare.
20131126-002812.jpg

În toamna aceasta au apărut multe filme bunișoare. De aceea Multiplexul a fost următoarea noastră destinație. Am prins două pelicule: „The Hunger Games: Catching Fire” (2 ore de filosofări naive, de pregătiri și apoi 20 de minute de vânătoare cu final previzibil, fără decapitări) și „The Counselor”  de Ridley Scott (1 oră de filosofări ceva mai profunde și un final previzibil, cu decapitări). Nu vreau să zic cât de bune sau proaste sunt, până la urmă fiecare are gusturile și mangustele sale. Dar cu siguranță, filmele privite în original sunt mult mai interesante.

Pe viitor, mi-am propus să fac economii și să venim într-un alt weekend la București sau la Iași pentru a sta o zi numai la cinema. Un soi de cinemaraton. Dar asta e deja altă poveste.
20131126-003002.jpg

O altă poveste ademinitoare din imediata apropiere a cinematografelor e bucătăria chinezească, foarte delicioasă dacă știi ce să alegi și dacă te pricepi la manevratul bețișoarelor. Sunt mai multe rețele, eu însă prefer Chopstix. Raportul calitate/preț e ok.

Nu sunt adeptul fast-foodurilor, dar cu o mâna pe stomac și cealată pe furculiță pot să declar că la rețeaua Dristor Kebab sunt cele mai gustoase kebaburi din oraș. Dragoș, un prieten de-al meu a zis că acestea iți pot declanșa orgasmele gastronomice. Atenție, la nota de plată. S-ar putea sa nu vă opriți la numai o singură porție.

20131126-003121.jpgAm avut noroc de un cuplu minunat de prieteni, Josep Mariana datorită cărora am descoperit un local tare simpatic în inima Bucureștiului – „Biutiful”. Un soi de 513, dar mai aglomerat oarecum. Muzica, meniul, atmosfera sunt bune bune. E destul de plin și nu acceptă rezervări, așa că a trebuit să aşteptăm o masa liberă, deşi era trecut de 22.00. Discuția a încolțit. Când dai de un interlocutor bun, timpul capătă o altă dimensiune. Schimbi o vorbă, o viziune, frazele curg mai ceva ca apele Prutului în cele mai ascuțite cotituri. Ai de învățat câte ceva din orice discuție inteligentă și călduroasă.

20131126-003347.jpg

Trec rar pe aici, de aceea probabil observ mai ușor schimbările spre bine ale Bucureștiului, deși o parte din locuitorii oraşului se miorlăie non-stop că lucrurile stau tot mai prost. Am un sfat şi o invitaţie pentru ei. Să vină mai întâi pe la Chișinău, să-și dezbată maruntaiele pe drumurile cârpite și neiluminate. Să descopere farmecul cutiilor de sardine, sub formă de microbuze. Să-și încânte privirea cu fabuloasele gherete autohtone și minunatele „pristroici” ale strămoșilor noștri. Și apoi mai vorbim.

Mai pe scurt, Bucureștiul e un oraş ideal pentru un city break. Aici poți găsi orice pe placul inimii, minții sau burții tale. Important e să ai cu cine împărți acest „biutiful” sentiment.

 

Reclame

Un secol cu Neagu Djuvara / George Rădulescu

“Nu poţi lupta împotriva minciunii cu altă minciună.

Cateva secvente “dintr-o viata de roman”, asta promite in prefata cartii autorul – jurnalistul George Radulescu. Si, se tine de cuvant. Cartea, o colectie de interviuri cu Profesorul Neagu Djuvara, nu dezamageste. Discutiile dintre cei doi te arunca in castronul celor mai importante momente ale Romaniei secolului trecut. La inceput am fost sceptic cand am primit volumul. Colega mea, Stela Popa m-a asigurat insa ca “imi va prinde bine”. Mie, cel care de regula inghit greu biografiile!

De fiecare data cand ma apuc de asemenea carti am senzatia ca evenimentele descrise le-as fi trait cu totul diferit. Dar istoria nu poate fi schimbata. Si nici actorii ei. Totusi, adevarul e ca atunci cand vrei sa stii daca iti place sau nu o carte, trebuie sa o citesti pana la ultima pagina. Si acest volum a meritat.

Secolul lui Neagu Djuvara e desprins din evenimentele fierbinti ale secolului al XX-lea. Gasim aici disparitia boierimii romanesti, revolutia din Rusia,  deciziile cruciale ale regelui Carol al II-lea si de ce Romania lupta pentru o reputatie mai buna pe batranul continet. Am citit cu interes despre pierderea Basarabiei “fara nici un foc”, ocupatia hitlerista a Parisului, Revolutia din 89 si despre “Romania normala”. Profesorul Djuvara spune despre cum era sa activeze la ministerul de externe intr-o fosta colonie franceza. O experienta unica si, probabil, pe care putini au sansa sa o traiasca. Merita sa aflati de ce musulmanii refuzau o adevarata amicitie cu europenii, de ce djarmaii din Niger nu dau nume primului nascut si de ce spionajul e asa cum e. Previziuni pentru viitorul UE ale lui Djuvara sunt si ele unice…

Neagu Djuvara vine dintr-un viitor către care ar trebui să ne îndreptăm cu toţii (Mihai Răzvan Ungureanu)

Francezii, în 1944, erau într-un hal de sărăcie nemaipomenită, aproape că nu aveau ce mînca. Dar, în acelaşi timp, lucrul extraordinar! viaţa intelectuală pulsa.”

„Noi avem mania asta că, odată ce ne merge prost, sărim în barca cealaltă. Aşa ne-am făcut o reputaţie foarte proastă în străinătate. Să vezi diverse cărţi de istorie care se scriu!”

„Imensa majoritatea a celor care s-au aruncat imediat în braţele comunismului au fost, conform comediei lui Eugen Ionescu, „rinocerii” …Românul vrea să şmecherească în politică – asta e absolut clar.”

„Dacă vor fi cîteva generaţii care de cînd aveau şapte ani şi pînă la maturitate au învăţat că furtul este cel mai mare păcat, România se va schimba.”

„Asta era Bucurestiul lui Ceausescu, locul unde construise cea mai mare cladire din lume dupa Pentagon…Acesta pentru mine era rezultatul comunsimului in Romania. Pe de o parte, o mizerie crasa, iar, pe de alta, o exagerare arhitectonica.”