Nealeșii poporului

La fiecare alegeri made in Moldova mi se spune că trebuie să aleg între răul cel mai mic. De la liceu țin minte faza asta. Că altfel n-ai cum. Că e datorie, șansă, poziție, vector și bla-bla-uri de tot felul. Dar pentru a ajunge la imunitate parlamentară și pașapoarte diplomatice, jucătorii politici ar trebuie mai întâi să mă aleagă pe mine. Să mă selecteze din masa populară și să mă bage în plasa procentuală
numită „electorat”. Să-mi câșige încrederea și votul cu promisiuni, reforme, vectori și aceleași bla-bla-uri. Locurile lor preferate de pescuit rămân neschimbate – la TV, radio, panouri gigantice sau în PMAN la ceremonii poltico-distractive cu oameni care cu această ocazie mai câștigă un ban, fluturând câteva ore un steag al partidului, al statului sau al altui stat. Rubla curge, minoritățile rămân.

În fond, e aceeași mână de oameni, aceleași piese, aceeași scenă și actori politici care se perindă pe la Parlament de la independență încoace, incapabili să scoată țara asta din coma
istorică. Să asigure un salariu european pentru medici, profesori sau polițiști. Să asigure un nivel de viață, dacă nu bun – măcar unul decent pentru pensionari și invalizi. Da, fericirea înseamnă inclusiv siguranță financiară, aleșilor. Iar ziua când vin facturile sau când faci cumpărăturile n-ar trebui să-ți rupă din aproape tot salariul. Din 1991 trăim în perioada electorală aceeași dramă națională – alegerea între răul cel mai mic.

Dodonii, șeleniii, formuzalii, stepaniucii, usatâie, pataltâie sau alte grupuri marginale țintesc și ei treuca puterii. Care împinși din afara țării, care din afara rațiunii. E firesc, e democrație și răsuna muzica. De dorit în centrul capitalei. De dorit melodramatică, care să bată în amintiri despre trecutul „viitor luminos”. People хавает – masele înghit, vorba producătorului muzical. Și acești marginali politici vin cu promisiunile, interesele, vectorii și bla-bla-urile lor.

Dar sunt sigur, ca dacă aceste figuri politice vor ajunge la putere, muzica va cânta doar în mașinile lor cu numere diplomatice. Și în vilele lor nedeclarate. Și în saunele lor unde-și spală păcatele electorale. Iar toate lozincile, înghețata gratuită, cetele de colindători care strâng semnături, donațiile din surse necunoscute vor rămâne doar în amintirea și veșnica pomenire a poporului.

Mi-e silă de electorală, de banere cu eructații promițătoare, „soluții” debile pentru mase sterile la minte, mesaje repulsive și zâmbete false, de toți pseudo-patrioții care se bat în piept în ritmurile șansonului.

Mi-e milă de turmele cu care manipulați voi. Turme, spălate zilnic cu atâta grijă pe creier și incapabile să ia o decizie obiectivă. Una a lor, proprie și nesilită de nimeni. O alegere a lor și nu a voastră, nealeșilor poporului.
Datorită vouă, la fiecare electorală sunt condamnat să aleg între răul cel mai mic. Și să sper. Pentru că speranța e ultima mea alegere.

Anunțuri

Lăsați-ne în legea noastră.

De la independență încoace avem în sfârșit un recensământ la care ne putem exprima identitatea națională și denumirea limbii pe care o vorbim. Liberi și nesiliți de nimeni. Toți am trecut prin stinghereala aia de după ’91, când luat la întrebări cine ești – răspundeai că basarabean, pentru a scapa de explicații. Apoi s-au deschis frontierele, ai trecut Prutul și ai văzut că nu ai nevoie de dicționar ca să înțelegi vorba, deși mai erau din ăștia care-ți împingeau basme demagogice în articole, declarații, cărți de adormit națiunile (vezi dicționarul moldo-român al lui Stati).

***

Nu-l cunosc personal pe liderul socialiștilor din Republica Moldova, care cu atâta zel și grijă ne bagă pe gât publicitatea sa electorală despre cine ar trebui să ne declarăm la recensământul național din 2014. Mai țâșnește câte o știre despre acțiunile acoliților săi, pe care o dăm și noi în emisie la JurnalTV, pentru că na’ asta se numește echidistanță. Și presă liberă.
Din câte îmi aduc aminte mama acestui șoim al moldovenismului autohton este profesoară de limba română. Română și nu moldovenească. Acum n-o să-l acuz pe fruntașul socialist că vorbele ei n-au ajuns până la cerebelul său blajin, pentru că sunt chestii personale. Fiecare își alege propriul drum în viață, indiferent de povețele părinților sau dascălilor. Istoria îl va judeca, cum știe ea mai bine. E bine totuși că are o viziune, mucegăită cum e ea, dar o are. Asta se numește libertate de exprimare.

După cum spuneam, de la o vreme spoturile electorale ale acestui partid sunt difuzate și la televiziunea în care activez de 3 ani și jumătate – Jurnal TV. Spot aranjat bine, cu actori care cu această ocazie au mai câștigat un ban. Oameni, care probabil au alte viziuni politice, dar care au și frigidere goale. N-o să-i acuz – câștigă și ei de-o pâine.

Lumea mă tot întreabă ce face bazaconia aia de clip pe Jurnal TV, video al cărui comanditar are în spate și un scandal public cu maestrul Eugen Doga. Răspunsul e firesc, din moment ce activez într-o instituție privată nu este în competența mea să hotărăsc ce dăm și ce nu dăm pe post.

Cert este că spotul cu pricina e o nouă încercare jalnică a socialiștilor moldoveni de ne fura istoria. De a ne fura iarăși istoria. De a ne mâzgăli mințile și a infecta gândurile cu mesaje electoarele înduioșătore. Și asta numai pentru a trece pragul electoral.
Să fie clar. Nu avem nevoie de cineva să ne spună cine suntem și ce limbă vorbim. Am obosit de atâta insistență electorală. Serios. Lăsați-o mai moale și deschideți cărțile de istorie. Cărți de istorie scrise de istorici și nu rescrise de politrucii sovietici.

***

Pe 12 mai în Republica Moldova a fost dat start Recensământului Național, care va dura până pe 25 mai. E o șansă să fim sinceri cu noi înșine în primul rând. Să ne debarasăm de jegul propagandei comuniste și de consecințele zombării maselor de pe vremea defunctului URSS. Suntem ceea ce suntem și nu ceea ce ar vrea să fim gloata socialistă din Republica Dodonia.

Iar acum avem ocazia de a spune tranșant ceea ce simțim. Și să screm cu pixul în mână despre ceea ce am citit (sau am avut în sfârșit dreptul să citim) de la căderea cortinei de Fier încoace – Eminescu, Preda, Eliade, Blaga, Stănescu, etc. Despre ceea ne-au lăsat drept moștenire Vieru, Matcovschi, Păunescu și despre ce au cântat Doina și Ion Aldea-Teodorovici. 

Și cu toate că suntem un popor cu o colana vertebrală mutilată de anii de propagandă sovietică, probabil e timpul să ne debarasăm de cârpele cu care a încercat (și mai încearcă) să ne astupe orbitele brigada roșie și sateliții săi.  Avem șansa să recunoaștem. Să ne recunoaștem. Să nu ne ratăm. Nu ne va judeca Eminescu. Ne va judeca generația viitoare pentru lașitatea de care dăm dovadă.

De aceea mesajul meu este simplu. Mesaj pe care l-au cântat o pereche de oameni care au iubit și au luptat pentru libertate și adevăr: tovarăși socialiști, lăsați-ne în legea noastră, lăsați-ne odată-n pace.