Eurotrip #ziua4, Viena.

Deși seara Viena ne-a întâmpinat cu o ploaie apocaliptică, a 2-a zi a început cu un soare blând, împăciuitor și totuși distant. La fel ca toți austriecii, probabil.

20140804-104836-38916414.jpg

Dimineața stabilisem un traseu prin centrul vechi și am pornit la drum. Biletul la transportul public e 2,5 Euro pentru o singură cursă și 7,5 pentru 24 h. Am optat pentru ultima variantă.

20140804-104910-38950510.jpg

În tramvai îți poți citi ziarul la o cafea. Sau la o bere, de exemplu. Nimeni n-o să se uite urât la tine. Fiecare își vede de libertatea sa.

Există multe lucruri de văzut în Viena spun ghidurile turistice, din care cu siguranță nu ar lipsi – grandiosul palat Schönbrunn și parcul ce-l înconjoară

20140804-105924-39564162.jpg

20140804-105936-39576356.jpg

Catedrala Stephansdom, pe care o văzusem în treacăt,

20140804-110120-39680390.jpg
Hofburg – Curtea Imperială, cu tot tacâmuri de sculpturi și muzee,

20140804-110417-39857163.jpg

20140804-110428-39868710.jpg

Clădirea Parlamentului,

20140804-110520-39920242.jpg

20140804-110519-39919810.jpg
Staatsoper – Opera de Stat și Primăria Rathaus la care seara se desfășura un festival de film la aer liber.

20140804-110737-40057900.jpg

20140804-110738-40058227.jpg

Tot aici gustasem și niște clătite delicioase, gătite pe loc.

20140804-110936-40176995.jpg

Wikipedia zice că în Viena există 27 castele şi circa 150 palate și peste 100 de muzee. Într-o singură zi sau chiar o săptămână, evident nu ai cum să le vizitezi pe toate.

Din fericire am reușit să cuprindem toate destinațiile din lista noastră provizorie și chiar să ne tolănim un sfert de oră pe gazonul bine îngrijit din fața celor două muzee de artă și al naturii.

20140804-111239-40359628.jpg

Spre seară, pentru că cerul se încruntase din nou și ne amenința cu un nou potop, am decis să profităm de faptul că luasem un apartament care avea și bucătărie și să gătim niște cârnăciori de-ai lor, cu o salată de vară. Preparate cumpărate din magazinul din vecinătate. În cartierul nostru am dat și peste „pristroici” care seamănă cu celea din Chișinău. Dragoș zicea că probabil pe aci trăise primarul nostru actual (cu tot cu pietrele din grădina altuia).

20140804-112105-40865703.jpg

A 2-a zi dimineața, după ce făcusem check-out am mers spre centrul. Între Muzeul de Istorie a Artei – „Kunsthistorische Museum” şi Muzeul de Istorie a Naturii – „Naturhistorische Museum„, l-am ales pe ultimul. Și nu am dat greș.

20140805-182522-66322652.jpg

20140805-182523-66323319.jpg

20140805-182522-66322988.jpg

20140805-182522-66322297.jpg

20140805-182521-66321947.jpg

Pentru un bilet de 12 euro, vi se propune o excursie în istoria Pâmântului și a ființelor care-l populează sau îl populau. Muzeul oferă foarte multe chestii interactive, pe placul copiiilor, dar și adulților.

20140805-182950-66590682.jpg

20140805-182950-66590354.jpg

20140805-182951-66591017.jpg

20140805-182951-66591371.jpg

20140805-182951-66591723.jpg

20140805-182952-66592076.jpg

În concluzie, Viena mi s-a părut un oraș simpatic, dar sobru. Cu parcuri bine aranjate și clădiri solemne. Dragoș zicea că Viena are un stil protocolar. Sunt puțini cerșetorii pe străzi (sau nu erau probabil din cauza vremii) și nu așa de mulți turiști. Din păcate nu am ajuns la vre-un spectacol, dar cu siguranță vom reveni pe aici.

20140806-084211-31331092.jpg

Data viitoare, despre Praga și viața ei colorată.

Reclame

Eurotrip #ziua3, Budapesta.

Deși eram sceptic la început și orașul figura în planul nostru ca „doar în treacăt”, mi-am schimbat radical părerea – Budapesta e fermecătoare!

20140802-075906-28746572.jpg

Un oraș curat, calm și cu un trafic destul de neîncărcat – poate pentru că taxa de parcare în tot orașul este de 400 de forinți/h (cam 1,3€/h) ziua, între 08.00-21.00. Nimeni nu claxonează turbat și fără nevoie așa cum se întâmplă adeseori în Chișinău. Există un respect reciproc între șoferi, pe care unii l-ar numi simplu – cultură.

Am avut destul de puțin timp la dispoziţie, pentru că ajunsesem seara târziu, așa că de dimineața am pedalat spre principalele destinații turistice.

20140802-080414-29054992.jpg

Orașul Budapesta e asamblat din doua zone, două maluri ale Dunării – Buda și Pesta. Pesta se întinde pe un şes, iar Buda e localizată pe o porțiune mai deluroasă.

Cel mai mare și somptuos edificiu din Pesta este clădirea Parlamentului – una dintre cele mai vechi clădiri administrative din Europa. După căderea regimului comunist în 1990 steaua de pe vârful edificiului, instalată de tovarășii din blocul sovietic a fost spulberată.

20140802-080529-29129921.jpg

Un lucru interesant – pe clădirea Parlamentului e pus și un steag negru, în semn de solidaritate faţă de familiile victimelor tragediilor aviatice recente. În Chișinău au expediat doar o scrisorică de condoleanță. Asta face diferența, probabil.

20140802-080741-29261528.jpg
Bazilica St.Stephen, una dintre cele mai înalte clădiri din oraș are fix aceeași înălțime ca și Parlamentul (96 de metri). Deloc întâmplător. E un simbol că gândirea globală și cea spirituală au aceeași importanță.

20140802-080840-29320064.jpg

20140802-080840-29320507.jpg

Următoarea destinație a fost celălalt mal al Dunării – Castelul Regal (sau Buda) – un complex enorm regal, demolat și reconstruit de mai multe ori, de națiunile care-l ocupau. Are o istorie bogată, pe care o găsiți în orice ghid turistic. Noi, din lipsă de timp l-am colindat într-un ritm rapid.

20140802-081122-29482998.jpg

Catedrala Matthias se află în inima castelului Buda.

20140802-081320-29600126.jpg

20140802-081320-29600654.jpg

Bastionul Pescarilornumit așa pentru că în Evului mediu, ghilda pescarilor era responsabila de apărarea acestei părți a castelului Buda.

20140802-081507-29707274.jpg

Panorama Budapestei care se deschide pe malul Dunării îți taie respirația.

20140802-081632-29792031.jpg

După o zi de colindat, foamea ne-am năpustit asupra bucătăriei tradiționale.

Mâncarea ungurească este piperată și cam grasă. Mie însă mi s-a părut mai degrabă consistentă. Evitați zonele turistice pentru a lua masa, așa cum am făcut și noi. Prețurile de acolo sunt mult mai piperate decât mâncarea propriu-zisă.

20140802-081833-29913073.jpg

 

În final, am găsit un local destul de simpatic, recomandat de băștinași. Am luat numai mâncare tradițională ungurească și bere locală: Paprika with chicken gnocchi (un soi pui cu de paste specifice), „lecso” cu ciuperci (un fel de ghiveci) și salată de casă (cu varză murată, deschizătoare de pofte).

20140802-082102-30062101.jpg

Budapesta e simpatică foc, ideală pentru o promenadă cu aparatul foto.

 

20140802-082312-30192702.jpg

20140802-082312-30192382.jpg

20140802-082313-30193738.jpg

20140802-082314-30194067.jpg

Seara târziu am pornit spre a 3-a țară din călătoria noastră – Austria.

Despre unul din centrele muzicale ale Europei, orașul Viena în episodul următor. Tot aici pe blog.

20140802-082648-30408698.jpg

20140802-082646-30406657.jpg

20140802-082646-30406263.jpg

20140802-082649-30409198.jpg

20140802-082650-30410117.jpg

20140802-082649-30409644.jpg

 

Eurotrip #ziua2, Săpânța

Călătoria noastră continuă. Dimineața am avut parte de un dejun pe cinste. Am primit în dar de la proprietarii pensiunii la care am rămas peste noapte 2 sticluțe de Horincă de Maramureș din prune. Le-am lăsat în schimb un CD de-al nostru. Schimb echitabil, sper.

20140731-103226-37946361.jpg

20140731-103226-37946437.jpg

20140731-103226-37946250.jpg

„Cimitirul vesel” din Săpânța

Nu puteam să nu ajungem pe-aci. Un cimitir, în care moartea lasă un urma sa poezioare și imagini colorate, iar crucile sufletelor răposaților sunt vizitate cu 5 roni de suflețelele vii ale turiștilor.

Toată povestea a pornit de la un sculptor, poet și pictor Stan Ion Pătraș, care în 1930 s-a apucat de un nou stil de inscripție pe cruci. Timp de 50 de ani omul a reușit să umple un cimitir întreg cu adevărate opere de artă, unice în felul său.

20140731-104705-38825293.jpg

20140731-104705-38825850.jpg

Sunt peste 800 la număr și sunt făcute din lemn de stejar, colorate cu un albastru specific – „Albastru de Săpânța”. Crucile sunt inscripționate manual cu o scenă din viața celui decedat și o poezioară despre soarta lui. Scene simple, pe alocuri naive relatează fie ocupația de bază, fie un eveniment din viața locuitorilor satului. Aici poți găsi bărbați care muncesc pâmântul, în mină, ciobani, lăutari, femei țesând covoare, făcând pâine, torcând lână sau multe alte episoade. Culorile folosite sunt simple și vibrante.

20140731-104859-38939674.jpg

20140731-104859-38939168.jpg

20140731-104858-38938770.jpg

Fiecare cruce e însoțită de o scurtă poezie. Epitafurile scrise la persoana I, sunt sincere și spontane. Sunt un fel de mesaje adresate de persoana decedată celor de pe lumea aceasta.

Cam așa istorioare poți găsi:

„Sub această cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea
Voi care treceți pa aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăși cu gura pa mine
Da așa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacra-mea.”

Acest loc, „Cimitirul vesel” are farmecul său aparte, însă tot cimitir rămâne. Iar prezența morții, deși voalată în satiră și culori, o simți printr-un fior rece și gândul despre cum ar suna poezioara ta și ce imagine ai primi.

Se știe că dacii credeau în viață veșnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Pentru ei moartea era o șansă de a se întâlni cu Zamolxe. Iar pentru vizitatori ca noi, „Cimitirul vesel” din Săpânța a fost o șansă unică de a vedea o altă față a morții.

20140731-105244-39164857.jpg

20140731-105255-39175759.jpg

Drumul spre Budapesta

Foarte mulți copaci cu prune, pădurici și drumuri șerpuitoare. Nu am putut să ne abținem să nu facem un popas lângă un râuleț.

20140731-105715-39435681.jpg

În Satul Mare, am mai făcut niște provizii iar restul zilei, ne-a luat drumul spre capitala Ungariei. Și da, autostrăzile și invenția aia simplă – „cruise control” rup! 130 la oră și manevrează ca în needforspeed. Cu deosebirea că în jocul ăla celebru ai mai multe vieți.

Despre zeama moldovenească vs paprika with chicken with gnocchi unguresc și Buda vs Pesta data viitoare, tot aici pe blog.

20140731-105905-39545871.jpg

Eurotrip #ziua1

La drum, în miez de noapte.

În sfârșit concediu, libertate, soare, munte, cer senin, izolat somn de scurtă durată. Schițele pentru escapada noastră în Europa le făcusem de mai demult, economiile la fel. Nu am rezervat însă nimic concret mai departe de România. Oricum avem booking.com sub mână, în plus beneficiez și de o reducere la ei de -10%.

Avem un traseu, câteva puncte de reper, o sumă grămădită pentru combustibil/cazare și cel puțin 10 zile în care telefonul este expediat pe altă planetă. Am pornit noaptea, să nu pierdem nici o ora liberă. După ce făcusem plinul la mașină, ne-am echipat cu haine și cărți de primă necesitate, dar și o traistă de mp3-uri de tot calibrul și gustul. Mi-am făcut loc pentru poze în telefon și amintiri în suflet și am pornit la drum.

Vama veche, brânză nouă.

La Leușeni am stat cam 15 minute. De fapt, mai mult timp ne-a luat explorarea „duty free”-ului. Vameșul din partea românească ne întrebase de țigări – măcar un pachet dacă avem cumva pitit printre genți. Marea i-a fost mirarea când am zis că nu fumează nimeni dintre noi patru. Ca să nu pălească a încercat să ne întrebe de produse alimentare interzise pentru tranzit, scanând superficial cu privirea prin frigiderul portativ. „Brânză? Știți că nu aveți voie.” Și aici l-am dezamăgit – „Numai cașcaval. Și ăla puțin.” Viitoarea noastră cină a fost victorios salvată.

„Buket Moldavii” reanimează mașini.

Prima zi și primele aventuri. După ce o luaserăm prin păpușoi și rătăciserăm kilometri prin ceață, am dat de o altă belea. În drumul din Vaslui spre Iași acumulatorul a refuzat să mai colaboreze cu noi. S-a întâmplat din cauza luminilor de fază scurtă pe care le-am uitat aprinse, când ne-a furat somnul pe la 5 dimineața și am tras pe dreapta. Și pentru că șoferii care-i pescuiam nu aveau cabluri să reabiltăm cumva sărmanul acumulator, am luat o mașină de ocazie până la cea mai apropiată stație peco. Ajuns acolo, am dat în final de cabluri (pe care așa și nu le-am folosit, pentru ca Dragoș între timp a dat peste un șofer care să ne ajute). La benzinărie rugaserăm un echipaj de poliție care mergea în direcția mașinei noastre paralizate să ne dea o mână de ajutor. Am primit însă un răspuns dezamăgitor de la oamenii legii – „nu suntem taxi aici.” Maladți rebeata. Ne-au ajutat tot niște oameni simpli, pe care i-am răsplătit cu o sticlă de Buket Moldavii. From Basarabia, with love.

Maramureș – țară veche, cu oameni fără pereche.

Bucovina ne-a primit cu brațele larg deschise și împădurite. Bucovina românească. Priveliștea din munți e fantastică! Iar apa din izvorul la care ne-am oprit, ne-a trezit imediat și ne-a dat puteri să continuăm traseul. Până la urmă am aterizat la o pensiune rustică „În deal la Ancuța” din Sighetul Marmației, nordul României – simpatică, simplă, decorată cu gust și deloc scumpă – numai 25€ per cameră! Am luat prânzul/cina în același stil, din care nu au lipsit roșiile, cașcavalul, ceapa, pâinea proaspătă. Pentru ziua de mâine am stabilit deja niște puncte de reper. Dar despre asta mâine, tot aci.

20140729-112223-40943979.jpg

 

20140729-112223-40943269.jpg20140729-112222-40942907.jpg

20140729-112222-40942715.jpg

20140729-112223-40943633.jpg

20140729-112224-40944780.jpg

20140729-112225-40945289.jpg

20140729-112227-40947525.jpg

20140729-112226-40946937.jpg

20140729-112226-40946435.jpg

20140729-112225-40945990.jpg

20140729-112227-40947424.jpg

20140729-112228-40948088.jpg

20140729-112228-40948161.jpg

20140729-112227-40947904.jpg

20140729-112228-40948000.jpg

20140729-112224-40944337.jpg