Eurotrip #ziua3, Budapesta.

Deși eram sceptic la început și orașul figura în planul nostru ca „doar în treacăt”, mi-am schimbat radical părerea – Budapesta e fermecătoare!

20140802-075906-28746572.jpg

Un oraș curat, calm și cu un trafic destul de neîncărcat – poate pentru că taxa de parcare în tot orașul este de 400 de forinți/h (cam 1,3€/h) ziua, între 08.00-21.00. Nimeni nu claxonează turbat și fără nevoie așa cum se întâmplă adeseori în Chișinău. Există un respect reciproc între șoferi, pe care unii l-ar numi simplu – cultură.

Am avut destul de puțin timp la dispoziţie, pentru că ajunsesem seara târziu, așa că de dimineața am pedalat spre principalele destinații turistice.

20140802-080414-29054992.jpg

Orașul Budapesta e asamblat din doua zone, două maluri ale Dunării – Buda și Pesta. Pesta se întinde pe un şes, iar Buda e localizată pe o porțiune mai deluroasă.

Cel mai mare și somptuos edificiu din Pesta este clădirea Parlamentului – una dintre cele mai vechi clădiri administrative din Europa. După căderea regimului comunist în 1990 steaua de pe vârful edificiului, instalată de tovarășii din blocul sovietic a fost spulberată.

20140802-080529-29129921.jpg

Un lucru interesant – pe clădirea Parlamentului e pus și un steag negru, în semn de solidaritate faţă de familiile victimelor tragediilor aviatice recente. În Chișinău au expediat doar o scrisorică de condoleanță. Asta face diferența, probabil.

20140802-080741-29261528.jpg
Bazilica St.Stephen, una dintre cele mai înalte clădiri din oraș are fix aceeași înălțime ca și Parlamentul (96 de metri). Deloc întâmplător. E un simbol că gândirea globală și cea spirituală au aceeași importanță.

20140802-080840-29320064.jpg

20140802-080840-29320507.jpg

Următoarea destinație a fost celălalt mal al Dunării – Castelul Regal (sau Buda) – un complex enorm regal, demolat și reconstruit de mai multe ori, de națiunile care-l ocupau. Are o istorie bogată, pe care o găsiți în orice ghid turistic. Noi, din lipsă de timp l-am colindat într-un ritm rapid.

20140802-081122-29482998.jpg

Catedrala Matthias se află în inima castelului Buda.

20140802-081320-29600126.jpg

20140802-081320-29600654.jpg

Bastionul Pescarilornumit așa pentru că în Evului mediu, ghilda pescarilor era responsabila de apărarea acestei părți a castelului Buda.

20140802-081507-29707274.jpg

Panorama Budapestei care se deschide pe malul Dunării îți taie respirația.

20140802-081632-29792031.jpg

După o zi de colindat, foamea ne-am năpustit asupra bucătăriei tradiționale.

Mâncarea ungurească este piperată și cam grasă. Mie însă mi s-a părut mai degrabă consistentă. Evitați zonele turistice pentru a lua masa, așa cum am făcut și noi. Prețurile de acolo sunt mult mai piperate decât mâncarea propriu-zisă.

20140802-081833-29913073.jpg

 

În final, am găsit un local destul de simpatic, recomandat de băștinași. Am luat numai mâncare tradițională ungurească și bere locală: Paprika with chicken gnocchi (un soi pui cu de paste specifice), „lecso” cu ciuperci (un fel de ghiveci) și salată de casă (cu varză murată, deschizătoare de pofte).

20140802-082102-30062101.jpg

Budapesta e simpatică foc, ideală pentru o promenadă cu aparatul foto.

 

20140802-082312-30192702.jpg

20140802-082312-30192382.jpg

20140802-082313-30193738.jpg

20140802-082314-30194067.jpg

Seara târziu am pornit spre a 3-a țară din călătoria noastră – Austria.

Despre unul din centrele muzicale ale Europei, orașul Viena în episodul următor. Tot aici pe blog.

20140802-082648-30408698.jpg

20140802-082646-30406657.jpg

20140802-082646-30406263.jpg

20140802-082649-30409198.jpg

20140802-082650-30410117.jpg

20140802-082649-30409644.jpg

 

Reclame

Eurotrip #ziua2, Săpânța

Călătoria noastră continuă. Dimineața am avut parte de un dejun pe cinste. Am primit în dar de la proprietarii pensiunii la care am rămas peste noapte 2 sticluțe de Horincă de Maramureș din prune. Le-am lăsat în schimb un CD de-al nostru. Schimb echitabil, sper.

20140731-103226-37946361.jpg

20140731-103226-37946437.jpg

20140731-103226-37946250.jpg

„Cimitirul vesel” din Săpânța

Nu puteam să nu ajungem pe-aci. Un cimitir, în care moartea lasă un urma sa poezioare și imagini colorate, iar crucile sufletelor răposaților sunt vizitate cu 5 roni de suflețelele vii ale turiștilor.

Toată povestea a pornit de la un sculptor, poet și pictor Stan Ion Pătraș, care în 1930 s-a apucat de un nou stil de inscripție pe cruci. Timp de 50 de ani omul a reușit să umple un cimitir întreg cu adevărate opere de artă, unice în felul său.

20140731-104705-38825293.jpg

20140731-104705-38825850.jpg

Sunt peste 800 la număr și sunt făcute din lemn de stejar, colorate cu un albastru specific – „Albastru de Săpânța”. Crucile sunt inscripționate manual cu o scenă din viața celui decedat și o poezioară despre soarta lui. Scene simple, pe alocuri naive relatează fie ocupația de bază, fie un eveniment din viața locuitorilor satului. Aici poți găsi bărbați care muncesc pâmântul, în mină, ciobani, lăutari, femei țesând covoare, făcând pâine, torcând lână sau multe alte episoade. Culorile folosite sunt simple și vibrante.

20140731-104859-38939674.jpg

20140731-104859-38939168.jpg

20140731-104858-38938770.jpg

Fiecare cruce e însoțită de o scurtă poezie. Epitafurile scrise la persoana I, sunt sincere și spontane. Sunt un fel de mesaje adresate de persoana decedată celor de pe lumea aceasta.

Cam așa istorioare poți găsi:

„Sub această cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea
Voi care treceți pa aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăși cu gura pa mine
Da așa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacra-mea.”

Acest loc, „Cimitirul vesel” are farmecul său aparte, însă tot cimitir rămâne. Iar prezența morții, deși voalată în satiră și culori, o simți printr-un fior rece și gândul despre cum ar suna poezioara ta și ce imagine ai primi.

Se știe că dacii credeau în viață veșnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Pentru ei moartea era o șansă de a se întâlni cu Zamolxe. Iar pentru vizitatori ca noi, „Cimitirul vesel” din Săpânța a fost o șansă unică de a vedea o altă față a morții.

20140731-105244-39164857.jpg

20140731-105255-39175759.jpg

Drumul spre Budapesta

Foarte mulți copaci cu prune, pădurici și drumuri șerpuitoare. Nu am putut să ne abținem să nu facem un popas lângă un râuleț.

20140731-105715-39435681.jpg

În Satul Mare, am mai făcut niște provizii iar restul zilei, ne-a luat drumul spre capitala Ungariei. Și da, autostrăzile și invenția aia simplă – „cruise control” rup! 130 la oră și manevrează ca în needforspeed. Cu deosebirea că în jocul ăla celebru ai mai multe vieți.

Despre zeama moldovenească vs paprika with chicken with gnocchi unguresc și Buda vs Pesta data viitoare, tot aici pe blog.

20140731-105905-39545871.jpg