„Împreună”/ Anna Gavalda

Prima regulă când oferi un cadou – trebuie să vină din inimă. A 2-a, în cazul când acesta e o carte – e una citită anterior şi dacă nu te-a atins la inima la ce bun sa-o mai dai?

Recunosc, cartea a nimerit în mâinile mele întîmplător. Şi totul pentru ca cadoul întârzia sa fie oferit. Am fost ghidat de pura curiozitate să văd despre ce este totuşi romanul. Greşit. Din moment ce începi lectura cărţii, nici nu observi cum treci peste suta de pagini. Iar acesta, probabil e un semn ca eşti într-adevăr prins și cartea e chiar bună.

Deci, pentru prima dată citisem o carte scrisă de o femeie, despre femei şi pentru femei. Ei bine, nu e chiar doar pentru femei, librara îmi zise ca toată Franța e nebunită după Ana Gavalda, iar tot ce apare nou scris de ea devine automat bestseller. Iar faptul ca misoginul rebel, ‘egoistul romantic’ al literaturii franceze, Frederic Beigbeder a recunoscut că “Gavalda e o scriitoare imensă pentru că  intră în mintea personajelor şi le lasă să vorbească,” m-a determinat s-o frunzăresc.

Aşa dar, o scenă pariziană destul de obișnuită – patru personaje, în aparenţă nişte rataţi, făcând parte din lumi total diferite, ajung să locuiască sub același acoperiș. Camille (o pictorița tânără, nevoită să-și câștige existenţa făcând noaptea curat în birouri), Frank (un bucătar țâfnos, dar cu inimă de aur), Philibert (modelul intelectualului complexat și neândemânatic), Paullet (o bunicuță în amurgul vieții, în căutarea amintirilor).

Ajung să vadă partea plină a paharului, să-și schimbe viziunea asupra prezentului, învățând lucruri și emoții noi, să-și descopere frumusețea interioara, ampificând-o pe parcursul romanului.

Nu voi da mai multe detalii, vă las sa le descoperiți singuri, pentru că fiecare din aceste personaje sunt, de fapt o parte din noi.

Scrisă cu un umor francez și inteligenţă gingaşă,  este o lectură de o magie ușoară – dialoguri obișnuite și fără multe descrieri, dar care ajung în final să-ți  “acopere inima cu ceva”, vorba lui Stănescu.

“Împreună” e o poveste universală despre prietenie, toleranţă, încredere și dragoste.

Mai jos, ca de obicei găsiți niște fragmente. Cireașa de pe tort cel puţin pentru mine, va fi probabil ecranizarea cărții în regia lui Claude Berri, cu fermecătoarea  Audrey Tautou, film pe care am de gând să-l văd în viitorul apropiat.

Până atunci, lectură plăcută!

“Uneori o înjurătură zdravănă face mai mult ca un discurs.”

“Se gândea la teoria aceea obscură care zice că atunci când te scufunzi, nu poți sa faci nimic pentru a te salva; trebuie mai întâi s-ajungi la fund și abia apoi, printr-un zvâcnet salvator, poți urca din nou la suprafață… Bine. Asta e fundul, nu?

“Cu cât elementele folosite sunt mai pure, cu-atât opera este mai pură. În pictură există două modalități de exprimare: forma și culoarea. Cu cât culorile sunt mai pure, cu atât mai pură e frumusețea operei.”

“Vocea e cel mai frumos dintre toate instrumentele, cel mai emoționant… Nici cel mai mare virtuoz din lume nu va putea vreodată să redea măcar o zecime din emoția  pe care ți-o trezește în suflet o voce frumoasa… E părticica de divin din noi… E ceva ce înțelegem, se pare, pe măsură ce îmbătrânim…”

“Orice carte ne poate vindeca de tristețe.”

“Mi-a fost dor de tine, Camille… Dacă ai ști ce ma obosesc uneori toate geniile astea. Cu cât au mai puțin talent, cu atât sunt mai zgomotoși…”

” – N-avem decât s-o lăsăm la bagaje și o luam la întoarcere

– Asta-I buna… Ce dracu’, Philibert! Zi ceva!

–  Franck?

–  Da.

–  Eu am sase surori…

–   Şi?

–   Ți-o spun cât mai limpid cu putință: renunță. Voia femeii e voia Domnului…”

 

„- Păreați aşa de fericiți.

– Da. Tocmai. Să rămânem aşa. Să nu distrugem totul…

– Tu ai impresia că-i ca la creioanele tale? Că se tocesc când le folosești?

– Ce anume?

Sentimentele.”

„Ensemble, c’est tout” (2007)

Reclame

„Windows on the world” / Frederic Beigbeder

„Windows on the World”, un alt roman a lui Beigbeder devorat recent.

Doua povesti paralele: un tata surprins impreuna ca doi fii ai sai la un restaurant (ce da numele cartii), aflat la ultimele etaje ale unuia din turnurile gemene in ziua de 11 septembrie 2001; si alta istorioara pasnica, o revelatie pariziana la ani distanta de la acel atac.

De-a lungul lecturii simti acel miros de corpuri arse, traiesti clipele de groaza a celor blocati in cladire, ramai debusolat  de fumul cuptorului dat de petrolul in flacari al avionului, incerci cu disperare sa formezi numarul de telefon al persoanei iubite si sari in gol de la geamul spart al unui zgaraie-nori.

In roman, autorul insera un citat din “Istoria literaturii franceze” (1936) de Albert Thibaudet – ‘o generatie este un contingent de oameni care a trait la 20 de ani un eveniment istoric, in urma caruia nu-si va reveni niciodata si care o va marca pentru totdeauna.’

Sunt parte a acestei generatii. Pe 11 septembrie, 2001 priveam naucit la televizor ce se intampla peste ocean. Cum aceste turnuri se prabusesc in fum si tipete de groaza. Un amestec de otel topit, beton si carne vie. Nu aveam pe nimeni in cladirile sau avioanele alea, ma gandeam doar la ai mei sa ajunga bine acasa. Mereu ne gandim la cei dragi, in clipe de-astea si la cum am putea sa le protejam. Fiecare dintre noi are un „9/11” al sau.

Mai jos sunt doar cateva fragmente, miezuri din aceasta carte.

≈≈≈≈≈≈≈≈

“De la 11 septembrie 2001, realitatea nu numai ca depaseste fictiunea, ci si o distruge.”

“Asta e un dintre lectiile date de World Trade Center : imobilele noastre sunt mobile. “

“Orice zgaraie-nori este o utopie. Vechea fantasma a omului a fost, dintodeauna, sa-si cladeasca proprii munti.

Cultura amercana nu striveste planeta noastra pentru ratiuni economice, ci prin talentul sau specific…Ceea ce ne deranjeaza pe noi nu est imperialismul american, ci sovinismul american, izolationismul sau cultural, totala lipsa de curiozitate a americanilor fata de operele strainilor ( aceasta nu e si cazult americanilor din New York si San Francisco).”

“In Statele Unite, viata seamana cu un film, din moment ce filmele sunt turnate la fata locului. Toti americanii sunt actori, iar casele, masinile, dorintele lor par false. In America, adevarul este inventat in fiece dimineata. Tara asta s-a hotarat sa fie aidoma unei fictiuni pe celuloid.”

“(americanii) Generatie minata de zappingul frenetic si de schizofrenia existentiala. Ce-or sa faca atunci cand or sa descopere ca nu pot sa aiba totul si ca nu pot fi ei totul? Ii deplang, pentru ca eu, unul nu mi-am revenit niciodata dupa o asemenea descoperire.”

 

Utopia capitalista era la fel de absurda ca si cea comunista, dar violenta ei ramanea ascunsa. Si a invins in razboiul rece datorita imaginii sale: binenteles ca in America existau unii oameni care crapau de foame, asa cum existau si in Rusia, dar cei care crapau de foame in America aveau libertatea sa o faca.”

“Lumea intreaga privea cu jind spre America, pentru ca spre viitor privesti intotdeauna cu jind.”“În anii copilăriei mele amnezice, spectacolul Americii a sedus restul lumii.”

 “Marea diferenţă dintre părinţii noştri şi noi e că părinţii noştri luptau pentru globalizare.”

“Televiziunea face ca lumea sa devina geloasa… Astazi, peste tot in lume, tarile murdare oscileaza intre admiratie si respingere, intre fascinatie si dezgust fata de tarile curate, al caror mod de viata il capteaza prin satelit, cu decodoare pirat si cu cate o scula de pasat piureul pe post de antena parabolica. Fenomenul este recent: se numeste globalizare, dar adevaratul ei nume este “televiziune”.

“Eu am crescut pe vremea razboiului rece; atunci, totul era asa de simplu… America avea un singur dusman: Rusia. Era practic sa ai un inamic bine definit; in felul asta, restul lumii putea alege. Preferati supermagazine pline sau goale? Vreti sa aveti dreptul de a critica sau sa fiti nevoiti sa va tineti gura? Astazi, lipsita de contraexemplul sau, America a devenit Stapanul ce trebuie doborat. America a devenit propriul sau inamic.”

 

“Turnul Babel era prima tentativa de globalizare. Daca luam de bune cuvintele “Facerii”, asa cum se intampla in cazul americanilor, atunci Dumnezeu este impotriva globalizarii.”

“Fatalismul ma dezgusta, prefer energia disperarii, violenta caracterului, instinctul de supravietuire.”

„M-am intrebat adesea de ce se arunca oamenii in gol in cazul incendiilor. O fac fiindca stiu că vor muri. Nu mai au aer, se sufoca, ard. Prefera sa sfarseasca, numai sa se petreacă totul repede si curat. Jumperii nu sunt niste depresivi, ci fiinte cu judecata. Au pus in cumpana elementele pro si contra. Prefera o cadere vertiginoasa, in loc sa se innegreasca, aidoma unor carnati, intr-o incapere plina de fum. Aleg saltul mortal si un ramas bun vertical. Nu mai au iluzii, chiar daca unii încearca sa-si foloseasca geaca pe post de parasută ocazionala. Isi incearca norocul. Evadeaza. Sunt oameni, caci prefera sa aleagă cum vor muri in loc sa se lase prada focului.”

“In clipele de spaima, rugaciunea e spontana. Religia se intoarce in suflete.”

“Daca societatea ne lasa sa alegem intre a auzi  oracaielile unui sugar si a merge fara nevasta la party, atunci nu trebuie sa ne mire ca in Occident exista tot mai multe mame celibatare.”

“Cum copiii nu au o viata pasionanta, fac din ea o viata pasionanta. Totul devine pretext pentru drame, istericale, tipete, bucurie, hohote de ras, tropaieli de furie. Intre viata unui copil mic si o piesa de Shakespeare nu-I nici o diferenta.”

“Mi-ar placea ca viata mea sa para mai complicata decat este. Din nefericire, viata este uimitor de simpla: te dai peste cap ca sa scapi de parinti si, apoi, te transformi in ei.”

“Fiecare deceniu inventeaza o boala noua. In anii ’80: SIDA. In anii ’90: schizofrenia. In anii 00: paranoia.”

Terorismul nu lichideaza simbolurile, ci sfarteca indivizii din carne si sange.”

“11 septembrie a avut doua consecinte diametral opuse: amabilitate in interiorul tarii(SUA), rautate in exteriorul ei.”

Violenta omului e proprie naturii lui. In principiu, cultura, religia, societatea, civilizatia se presupune ca i-o domesticesc. In principiu.”

“Americanii au mers pe Luna, dar a doua zi dupa 11 septembrie 2001, n-au mai avut nevoie sa se duca atat de departe: New Yorkul devenise o planeta moarta. Un covor de pulbere alba acoperea asfaltul.”

„Trebuia sa ne revenim. Era chinuitor sa indeplinesti pana si un act atat de simplu cum este acela de a respira, chiar daca mirosul insuportabil ar fi fost unicul vinovat. Fumul gros purta în sine cauciuc topit, plastic ars, carne calcinata. Miros dulceag de kerosen, gretos si inspaimantator, pulbere de oseminte si cenusa de carne omeneasca. Amestec de nor toxic, de gas-oil intepator, de crematoriu – acesta este mirosul pe care il simtiti cand treceti pe langa o uzina, acelasi de care fugiti cand accelerati, tinandu-va respiratia.”

“Singurul interes pe care il prezinta faptul ca traiesti in democratie este acela ca poti critica democratia. Inasasi aceasta trasatura ne arata ca traim in democratie. O dictatura nu poate fi criticata. Chiar atacata, amenintata, batjocorita, democratia trebuie sa arate ca este democrata tocmai vorbind despre rau democratia.”

“Daca ne intoarcem cu opt generatii in urma, toti americanii cu piele alba sunt europeni. La fel si noi: chiar daca nu suntem toti americani, probleme noastre sunt ale lor, iar problemele lor sunt ale noastre.”

Pozele sunt luate de pe pagini net dedicate 9/11, iar aici, gasiti alte imagini infioratoare.

Shitter’s Club / Frederic Beigbeder

„Ea este genul de fata care ramane plina de GRATIE chiar si cu sacosa plina de cartofi”

Un roman deloc gratios, din trilogia din care fac parte „Dragostea dureaza 3 ani” si „Jurnalul unui tanar ticnit”. Acesta, de fapt a fost motivul pentru care am deschis cartea. Sincer vorbind, nu cred ca asi mai reciti-o. Mai mult, nu cred ca Beigbeder ma va mai putea surprinde. Prea multe fite, snobi, stupefiante, cluburi, si alcool. Sau poate e din cauza, stilului nedefinitivat – e printre primile romane, aparut in 1994.

Pe scurt: toata povestea romanului este despre o noapte petrecuta la un nou club parizian, construit pe o fosta baie publica. Un club, in care chiar si ringul de dans e in forma de WC. Prin concluzie numele clubului e mai mult decat sugestiv (Shitter’s Club). Eroul principal, Marc Marronnier, este invitat la deschiderea acestui local de un prieten DJ. Personajul, oscileaza intre stari depresive si exaltare, cockteluiri si sarcasm, droguri, sex, grostesc, vulgar, reflexii, fals si muzica de club.

Cateva notite:

„… La 16 ani imi doream sa cuceresc lumea, sa fiu un star rock, sau o vedeta de cinema, sau un mare scriitor, sau un presedinte al republicii, sau sa mor de tanar. Insa la 27 de ani, deja m-am resemnat: rockul e prea complicat, cinematografia prea inchisa, marii scriitori prea morti, republica prea corupta si, de acum, as vrea sa mor cat mai tarziu cu putinta.”

„Chiar este necesar sa reamintim cum de au ajuns disc-jockey-i la putere? Intr-o societate hedonista, atat de superficiala cum este a noastra, cetatenii planetei nu mai sunt interesati decat de un singur lucru: PETRECEREA.”

„Disc-jockey-i ne remixeaza existentele…ciudata meseria asta de DJ. Ceva intre preot si prostituata. Trebuie sa daruiesti totul unor oameni care nu iti dau nimic inapoi”

” Toti barbatii sunt OBSEDATI sexual, dar cand se apuca sa vorbeasca despre asta semn rau.”

„Keep cool, man. Pe unde e COLAGEN, nu calca placerea”

„DE CE SA MAI SCRII, cand durata de viata a unui roman este inferioara celei a unui spot publicitar pentru pastele Barilla? Dincolo de asta: priviti in jur: puteti numara tot atatia fotografi cate staruri. Ei bine, in Franta este acelasi lucru: sunt cam tot atatia scriitori cati cititori.”

” MIROASE  a parfum scump, a bauturi de fermentatie si a sudoare de socializare.”

„Cu cat vorbeste mai mult, cu atat are mai putin chef sa o asculte. Paradox amuzant: VORBARETII sfarsesc prin asocializare.”

„Admira muzica TECHNO dintr-un singur motiv: pai, stiti dumneavoastra alte genuri de muzica in stare sa faca sa se miste atata amar de lume cu atat de putine note?..HOUSE-ul acidulat sudeaza somnambulii”.

„Ne ducem VIETILE noastre absurde, grotesti si derizorii, dar, cum cu totii le ducem in acelasi timp, sfarsim prin a le considera normale. Trebuie sa mergi la scoala, in loc sa faci sport, sa mergi apoi la facultate, in loc sa faci turul lumii, dupa care sa iti cauti de serviciu, in loc sa gasesti unul… Si fiindca toata lumea face la fel, aparentele sunt salvate.”

„Spune-mi pe cine esti geloasa si-am sa-ti spun cine esti. GELOZIA conduce lumea. Fara ea nu ar exista nici iubire, nici bani, nici societate. Nimeni nu ar mai ridica nici macar un deget. Gelosii sunt sarea pamantului.”

„Gagii care se asigura impotriva oricaror lovituri ale SORTII displac de-a binelea femeilor inteligente. Fiinda, unde mai este miza? Sa nu reusesti decat o data din doua incercari, iata ceva care le excita. SEXUL inseamna suspans.”

„Minutele cele mai ENERVANTE din viata unui barbat sunt acelea de dupa ejaculare care preced urmatoarea erectie (daca se mai iveste ocazia)”