MOLDOVA PARALELĂ

O spun de la început. Nu este o declarație de dragoste, e o declarație de independență.

Azi Moldova face 24 de ani, iar la 24, eu student la medicină încă nu știam clar ce vreau de la viață. Nu avea nimeni curajul pe-atunci să-mi spună că nu vei putea supraviețui cu un salariu de medic în Moldova. Sau pur și simplu nu vroiam s-o cred și pe asta. Nu eram sigur nici în ce direcție s-o iau la rezidențiat. Nici dacă ar fi mai bine să încerc să fac un master peste hotare. La 24 e ușor să iei decizii și mai greu e să te ții de ele. La 24 de ani ai săi Moldova încă nu ştie clar ce vrea. Şi încotro ar vrea să o apuce.
***
Nu există țară fără coloană, cum copac fără tulpină nu e. Roadele voinței noastre, le vezi azi la știri. Pe străzi. În piață. În cartierul tău și al meu. Se văd în toate lucrurile care ar fi putut să fie, însă există acum într-un univers paralel. Într-o Moldovă paralelă. O are fiecare. Fiecare are Moldova sa paralelă. Şi fiecare o poartă cu sine – care în sân, care într-un ciorap de lână, care-n inimă, care într-un colț rupt de buzunar. O poartă în limbaj, gesturi, stil, caracter. O poartă mai ales prin comportamentul său în lume, prin cei 7 ani de-acasă dacă vrei. Prin exemplu pe care-l dau copiilor săi. Și nu contează dacă ești tu între frontierele ei sau departe în lume. Dacă îți iubești colțul tău de țară cu toată inima și gândirea ta, atunci nimic nu te poate opri să-ți construiești oriunde Moldova ta paralelă.

Eliade scria că „libertatea absolută se câştigă prin dragoste. Căci doar dragostea îl eliberează pe om de natura sa.” Oamenii Moldovei au nevoie de voință, de caracter, de curaj. Și dragoste. Pentru că nu poți scuipa în ceea ce iubești. Nici măcar o coajă de sămânţă în parcul Ştefan cel Mare din centrul oraşului.
***

Astăzi, peste ocean la mii de kilometri de Republica Moldova mă simt mai independent ca niciodată.
Liber, îndrăgostit și independent.

***

971648_4717076213104_330986850_n

La mulți ani, dragă RM.

 

„Cine vrea să afle adevărul, să se întoarcă spre trecut.”
Mihai Eminescu

Sunt din Bucovina de nord, regiunea Cernăuți. Nu m-am născut acolo. Acolo m-am trezit. Pe vremea URSS-ului, părinții mei aveau de învățat și de lucrat la Chișinău.

Aveam numai câteva luni, când maică-mea m-a lăsat în grija străbunicilor mei. Mihai și Olga.
S-au descurcat cum au știut ei și m-au plămădit așa cum am ajuns astăzi.

Adormeam pe cuptor, cu poveștile moșului meu despre „capra cu trei iezi” sau „punguța cu doi bani”. Alteori îl rugam să-mi povestească despre trecut. Uneori ezita, din reflexul persecuțiilor, probabil. Din cauza fricii semănate în inimile oamenilor cu atâta grijă de către sistemul comunist.

Când, totuși vorbea, îmi povestea despre război. Despre foametea nebună, despre jugul sovieticilor, despre propaganda lor și spălările de creier. Despre deportările și mizeriile ce le făceau pseudo-elibiratorii sovietici. Despre cum le-au luat totul – gospodăriile, caii, grânele, sufletele, speranța…

Străbunicul meu Mihai, a fost soldat în armata română. Pe când faceam facultatea peste Prut, s-a stins din viață, cu fotografia mea alături și cu inima împăcată.

În noi curge sângele străbunilor noștri. Măcar pentru asta – să deschidem din când în când cărțile de istorie.

La mulți ani, dragă Moldovă.
Acesta e cadoul meu.

20130827-160950.jpg