Despre conserve

Există o categorie de oameni în Moldova, care nici în ruptul capului nu vor să se schimbe. sunt ca niște conserve expirate, pe care le păstrezi cu gândul că poate mai sunt totuși bune la ceva și le vei deschide odată și odată.

Știu că oricât de categoric n-ai fi împotriva cuiva sau a ceva, dar unele lucruri trebuie să le înveți. din cultură, bun simți sau măcar respect. dacă ți se spune „bună ziua” într-o limbă română, limbă pe care refuzi să o înveți deși stai de-o viață în Moldova, răspunde dracului măcar și în chineză. oricât de vamal la cap n-ai fi, oricât de spălat pe creier n-ai fi, aceste lucruri sunt absolut universale.

Eu așa știu.

20140722-151229-54749098.jpg

Reclame

Amputarea gândirii

M-a împins păcatul să privesc un buletin de știri pe „rossia24”. vreau să vă spun că atâta concentrație de propagandă pe minut de emisie nu am mai văzut de la nit încoace.
echidistanța? o cârpă de care-și șterg cizmele redactorii-șefi.

se operează cu jumătăți de adevăr – care sunt mult mai convingătoare decât minciuna, vorba lui Pozner. practic întreg buletinul de știri e numai despre situația din Ucraina, de parcă toate problemele din propriul ditamai stat sunt rezolvate.

revenon a nos moutons. lucrul cel mai periculos este că o bună parte a conaționalilor noștri, care consumă aceste știri fabricate de canalele federale e practic involuntar spălată pe creier, terifiată și pregătită pentru iminența unui război deschis. asemenea fabrici de propaganda lucrau și pe vremea defunctului urss. consecința acestei zombări este așteptarea continuă a aplicării de către „fratele mai mare” a unei singure soluții – revenirea la normalitate prin invazia „omuleților verzi” a țării vecine. se inoculează motivația acțiunilor de viitor, curat după Orwell.

acest proces, această amputare a
gândirii libere și înlocuirea golului cu jumătăți de adevăr, lipsa unei opinii proprii, este o formă de moarte intelectuală. și din păcate, mă tem că cimitirul rațiunii din Moldova se umple
destul de repede.