Douămiicinșpe

Ei bine, s-a mai dus unul. Total diferit de ceilalți. De ce? În primul rând anul ăsta am descoperit America. La propriu. Nu toată, ci nordul ei – Canada. Prietenia noastră însă presimt că e abia la început. Pentru a înțelege ce gust are cu adevărat, că nu totul e uns aici cu sirop de arțar, va mai trebui să acumulez zile, săptămâni, luni. Și să trec măcar peste o iarnă canadiană. Decembrie și Crăciunul din anul ăsta nu se pun – a fost cel mai cald început de iarnă din istorie. 
În general, fiecare nou-venit are propria sa poveste aici – de adaptare, de alergarea după acte, după studii, de căutare unui apartament, mobilier, mașini, job. Poate într-o zi voi așterne în Word cele mai tari experiențe. Azi însă, despre alta. 

***

Pentru mine, 2015 a fost greu, dar greu-greu. Un an care m-a călit și mi-a întârit familia. Un an, care m-a maturizat, m-a scos din zona de confort și m-a pus în situația de a rezolva lucruri total diferite, de a încerca job-uri noi, de a învăța cuvinte noi și de a întâlni oameni noi. De a acumula experiență și de a îmbiba o nouă cultură. La mii de kilometri de orașul în care am crescut. Departe de părinți, rude, prieteni. 

Departarea e însă azi o chestie relativă. Mai ales cu Skype-ul, Viber-ul, FB-ul sau Facetime-ul sub ureche. Încerc totuși, fără succes să cultiv în mine starea de dor de casă, despre care am tot auzit că e o molimă răspândită – dacă te apucă, nu scapi cu una cu două. Poate e de vină faptul că nu am suficient timp și răbdare pentru asta. Poate mai am nevoie de ani, să se coacă bine dorul. Sau poate dorul meu nebun îl port mereu cu mine. În ochii soției sau în vorba bună a celor apropiați, din Moldova sau de aici, fie și prin mesaje scrise la repezeală.

Chiar de când am aterizat în Montreal lângă noi au fost o familie de prieteni buni, caroră le sunt nespus de recunoscător. 

Douămiicinșpe a fost un an greu, pentru că a fost anul schimbărilor. Și asta este al naibii de interesant. Să vrei și să poți să o iai de la zero. Într-o altă țară, alt oraș, într-o altă cultură, societate, într-o complet diferită stare de lucruri. Să-ți vezi împlinite gândurile de atunci când stăteai cu paharul de șampanie în mână și numerai clipele până la noul an. Pentru că de fapt, gândurile și acțiunile de ieri suntem noi de astăzi, iar găndurile de azi vom fi noi de mâine. Asta vă doresc și vouă. Gânduri bune.

  

an de an de an de an

Nu iubesc sărbătorile de iarnă. Nu sunt Grinch, ăla care a furat Crăciunul,  nici mic şi verde nu sunt sa cred in povesti si in reduceri de sarbatori (cel putin in Moldova). si nu pentru ca n-am primit cadoul râvnit in copilarie (o bicicleta ordinara). nu-mi plac sărbatorile de iarna nici pentru droaia de sms-uri clonate care iti invadează posta, telefonul si mezencefalul.  Mai degrabă pentru ca la o doza de alcool si de focuri de artificii, conform rețetei tradiționale trebuie sa mai adaugi o doza de emoții artificiale.

Si asta pentru că „nu e bine sa fii trist de sărbători”. Cică n-o să-ţi meargă anul în jur.

„stii ceva, ia baga zambetul!  Baga baga!mai baga si niste olivie. Cum nu-ti place? Am stat ore, saptamani pana a găsi echilibrul tibetan intre ingrediente, iar tu..ai ales murăturile. Tot acru ramai.„

De sărbători, mai ales de Revelion nu e bine sa fii treaz. Cică, nu te dai cu lumea.

„Șampanie? Nu, mulțumesc. Am o fobie la bule și la bullshituri’. Pur’simbolic, eventual, dacă tot se cere. Am reusit sa deschidem sticla, la primele batai a ceasului? Nice. Cred că sunt vecinii care ne bat în calorifere. Ei chiar nu înţeleg că azi e  R e v e l i o n u l ?! Cu R mare?”

Cand vine noul an, nu e bine sa fim singuri. Pentru că cică o să fii solo anul în jur.

“ Nu vezi ca ne-a fost scris sa ne întâlnim în noaptea dintre ani? Dintre toate revelionale asta e cel mai revelion revelion. Acum, in primul minut, nu crezi ca ar trebui sa ne sarautam si sa ne punem o dorinta? Cred ca ai ceva pe buze.Olivie?”

Momentul stînjenitor este dezgolitul cadourilor. Dezgolitul frumos are riscuri. Interpretative.

“Credam ca perechea de chilotei superultrafini o sa-ti placa. E superultra-sexy. Ce?E cel mai super cadou? Aha, i-am ales special pentru tine, ultrafina mea. Super!:*”

Noaptea de Revelion, are totusi, un mare plus. Doua de fapt.1-ul e ca are loc odata pe an, si al doilea – diminețile din prima zi a noului an. Ele sunt cu adevărat fantastice, pline de revelații, de străzi goale, coji de mandarine și urme de petarde pe zăpada pătată pe-alocuri de vin şi urină. Urme de cuvinte nespuse noaptea, pixeli de imagini întipărite pe solzii oculari si frînturi de bucurii. Naturale. Scoase dintr-un sertar mai ascuns. Ti-e somn si, totuși nu vrei să te bagi în pat, pentru ca ti-e frica sa pierzi ceva. ceva important, probabil, sa ramai in urma cu un an. Vrei sa le pastrezi aceste dimineti si crezi ca anume din acest fel vei avea tot restul vietii. Anume atunci esti stapanul regatului primei dimineți de an nou. Pentru o dimineață. Inevitabil. An de an.