Cine nu a vrut uneori să lase totul baltă, să închidă telefonul, să-şi arunce două-trei haine de schimb în rucsac şi să cumpere un bilet la avion pentru orice destinaţie? Ei bine, nu chiar orice destinaţie. Una demult visată, dintr-o listă mai ascunsă de ochii rutinei.
Weekendul trecut am bifat în lista mea în orășelul cu pricina. Şi mi-am zis să creez o nouă rubrică despre locurile splendide pe care am avut fericirea (şi norocul) să le vizitez.
„Prefer sa fiu în Veneția într-o zi ploioasa decât în orice alta capitală într-o zi frumoasa ” spunea scriitorul american Herman Melville. Şi pe bună dreptate. Numai ajungi în oraşul de pe ape, că devii parte a altei lumi. Una îngheţată în timp, în emoţie, în povestea unui etern carnaval. Anume în perioada data am ajuns aici. Interzis pe vremea lui Mussolini, Carnavalul a redevenit o bună şi memorabilă tradiţie. E organizat în fiecare an în februarie, de regulă.
Vremea chiar nu contează în acest basm. Am prins şi soare, şi ploaie, şi ninsoare, şi inundaţie. Şi afirm cu mâna pe inima mea venețiană – n-o să găsiţi un alt oraş care să vă ameţească şi să vă învălui în mrejele sale cum e această floare pe ape.
Imediat cum ajungi devii parte a orașului, fie și pentru o scurtă perioadă de timp. Eşti complice al unei procesiuni ce te duce până în Piazza San Marco. Bizare, delirante, vii și adesea aghesmuite şiruri de oameni mascaţi de orice culoare şi vârstă se întind până în inima oraşului.
Dar până a deveni parte a mulțimii de măști și costume de epocă, vă recomand să vă antrenaţi într-o călătorie de-a lungul a Canal Grande.
Șerpuitor, larg, în formă literei „S” îţi va tăia respiraţia. Podul Rialto, clădirile de pe marginea canalului, bisericile şi palatele, gondolierii şi corăbioarele te vor vrăji în mod categoric. Luaţi un vaporetto din Piazzale Romane şi instalaţi-vă în faţă sau în spatele corăbioarei. Aveţi grijă să vă încărcaţi bine bateria aparatului foto şi să nu pierdeţi nimic din spectacol.
Ce mai e de văzut? Veneția e un muzeu în sine. Fiecare casa, bisericuță, hotel are istorioara sa. Pierdeţi-vă pe ulicioare ei, observați arhitectura, opriţi-vă în vârful podurilor, faceți o plimbare fără o destinație clară, admirați grupulețe de omuleți mascați, luați-vă singuri o mască (care ar costa de la 3 euro – la 100 euro), dansați împreuna cu cântăreții de pe stradă, intrați într-o taverna pentru a gusta din bucătăria tradițională.
Garantat o să trăiți excursia, ca pe-o aventură în timp.
Veneția este un oraș al îndrăgostiților. Şi al reîndrăgostirilor. Un cadou perfect pentru un weekend de sfântul Valentin, Dragobete sau o mini-vacanta în cuplu. O evadare în ascunzișurile sentimentelor și un lung, sincer, dulce, atemporal zâmbet al persoanei iubite, întipărit adânc pe străzile propriei inimi.
❖
Sfaturi din propria experienţă:
*Abonamentul la vaporetto + autobuz te va scuti de bătăi de cap și îți va economisi substanțial din bani.
*Camerele la hotel sunt destul de scumpe, dar dacă faci o rezervare prealabila pe booking.com sau alt site de profil, poți profita de oferte speciale.
*O alta soluție pentru cazare – ai putea găsi camere și pe insulele învecinate – Lido, Murano, Burano sau în suburbiile Veneției – Mestre – e nițel mai ieftin. Dacă însă pleci pe 2-3 zile, părerea mea – merită să stai nemijlocit în unul din cele 6 cartiere ale Veneției.
*Zona din regiunea pieței San Marco, e de destul de scumpă și gălăgioasă indiferent de anotimp. Așadar, alege una prin apropiere.
*Nu reușești în două zile să vizitezi totul, dar ar fi păcat să nu vezi: Piazza San Marco, Palatul Dogilor, Podul Rialto, Basilica San Marco.
*Dacă ai chef de shopping – poți lua autobuzul din Piazzale Romane, de lângă gara feroviară ce te va duce în 15 min direct în Mestre.
*Restaurantele au prețurile mai piperate mai spre centrul istoric. La ce bun sa dai 30€ pentru o cafea in piața San Marco, dacă cu acești bani poți lua o cina cu spaghetti cu fructe de mare, lasagne sau peşte la grătar, vin, suc, apa în cartierele învecinate?
*Veneţia, alături de Zurich, Stockholm, Oslo sunt cele mai scumpe orașe din Europa, așa ca dacă cum vă planificați o vacanță – luați-vă și ceva bani extra.
*Totul este extrem de tentant, rişti să ajungi cu buzunarele goale dacă nu mai economiseşti careva bani pentru final de călătorie, pe care ii poţi cheltui în cartierele apropiate gării pe suvenire pentru cei dragi.
❖
Mai jos găsiţi nişte poze de la faţa locului. 
Panorama ce ţi se deschide de pe Ponte della Constitutzione, chiar cum ajungi în oraş.
San Simeone Piccolo.
Pe străzi e nebunie, mai ales în orele de vârf.
Tentaţii gastronomice sunt mai peste tot.
Muzicanţi stradali. Vrei nu vrei sari în horă.
Costumaţia variază de la măşti de epocă..
…până la cele moderne.
Santa Maria della Salute. Arhitectura este pur şi simplu ge-ni-a-lă.
Cam aşa arata o dimineață de la geamul hotelului unde am stat.
Îmbulzeala e mai mare spre Piazza San Marco, în special în timpul Carnavalului.
Măşti de tot calibrul.
Oamenii nu se sinchisesc să se îmbrace în măştile personajelor preferate. sau celea care mai rămân de închiriat.
Spectacole stradale pentru toate vârstele.
Pentru a face poze cu artiştii stradali, nu e neapărat să dai bani. dar câţiva cenţi sunt mereu bine-veniţi.
Deci, plimbarea de-a lungul a Canal Grande este obligatorie. Dar obligatorie!
Gondolierii. O plimbare de vreo 50 de min. costă între 60-100 de Euro.
Campanile di San Marco.
Priveliştea spre lagună. Basilica di San Giorgio Maggiore undeva în depărtare.
Grupuleţe de turişti ce te pot binecuvânta cu un şpriţ.
Romantisme peste tot.
Măşti care participă în concurs.
Concursul măştilor se petrece în fiecare seară, pe toată durata carnavalului.
Piazza San Marco. Palatul Dogilor.Fantastică construcţie.
Basilica di San Giorgio Maggiore. Cică constructorii ceasului au fost executați pentru a nu mai produce minuni similare.
Basilica di San Marco, o capodopera bizantina în Piazza San Marco. Te lasă să urci scările, dar fără rucsac sau geantă.
Podul Rialto. De pe el s-ar fi sinucis o amantă a lui Casanova. Şi el rezident al acestui oraş.
Pe aceste poduleţe s-ar fi plimbat George Byron, inspirându-se pentru versurile sale.
Şi iar măşti peste măşti. Foarte rar când întâlneşti pe cineva deghizat la fel.
Procesiunea se întinde de-a lungul tuturor celor 6 cartiere.
Chiar şi măştile de Halloween sunt bune.
Până şi cei mai mici sunt deghizați şi participă activ la Carnaval.
.
Iepuri-călători.
Grande Canal. Un detaliu important – păstraţi-vă careva bani pentru cadouri
Sticlă de pe Insula Murano. Nu costă atât de mult, dacă e una veridică evident.
Figurine.
Cadouri picante.
În timpul Festivalului de Film din Veneţia ai putea întâlni multe celebrităţi în carne şi oase.
Localnici.
un soi de Piaţă Centrală din Veneţia. preţuri duble decât pe continent.
Dansuri până târziu în noapte.
Turişti din lumea întreagă.
ei cum să nu te îndrăgosteşti de bijuteria asta?
Oraşul de caramel.
