O viaţă ca-n filme.

„Viața e ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat să faci alte planuri.”  John Lennon

Aproape niciodată nu trăim în prezent. În mare parte gândurile ne sunt mult prea departe de clipa actuală, de punctul zero al timpului concret. Ni-l consumăm acest timp, acest prezent, îndepărtându-l involuntar ba spre viitor, ba spre trecut. Nu există o sincronizare constantă a percepției individuale a timpului și a trecerii lui reale, obiective, universale. Suntem sortiți să oscilăm între aceste două direcții, asemenea unui balon zburător, ancorat de pielea pământului.

Rar conștientizăm acest proces al trecerii timpului. Rar, foarte rar putem percepe prezentul ca pe ceva definit, separat, un stop-cadru al unei pelicule de cinema. În mare parte prezentul ni se scurge printre degete și adunat grămăjoară secundă cu secundă, minut cu minut, lasă amprente pe sufletul și, evident pe cărnea noastră efemeră.

***

Eliade scria că ne creăm propriul nostru film – o percepere diferită a realității. Apoi, în mod continuu suprapunem acest film peste imaginea adevărată a lucrurilor. Astfel, ne izolam intr-un univers sintetic, individual. Puțini sunt cei care pot opri filmul, sfărâma acest univers și rupe legăturile imaginare spre viitor și spre trecut. Iar acei, care totuși reușesc să o facă, să trăiască în prezent, se pot trezi într-o singurătate înspăimântătoare.

Ai nevoie de curaj, de voință, de caracter ca să poț stăpâni timpul. Să-l percepi nu ca pe un fapt împlinit si nici ca pe o proiecție de viitor, ci ca pe ceva concret care ţi se întâmplă acum, în chiar această clipă. Să poți fi atent, cu adevărat atent la lucrurile, emoțiile care te domină sau dimpotrivă – te amorțesc. Să te poți minuna continuu de fiecare clipa trăită, care inevitabil vine să o substituie pe precedenta.

Îți mai trebuie curaj să conștientizezi din timp că trupul tau, mândru, zvelt, semeț nu e decât un imperiu de celulule într-o ascensiune si cadere continuă, regenerare și degradare continuă și că într-o bună zi acest echilibru va fi tulburat de genele tale obosite. Și te vei mișca, vei respira, vei cuceri continentele mai lent și cu mai multă vărsare de energie. Vei îmbătrâni apoi, fără a pricepe clar când ți-ai risipit viața. Unde ai ratat și pe ce ți-ai irosit prezentul.

***

În aceasta visare spre viitor sau trecut, viața ni se petrece pur și simplu. Ca un film bun, extraordinar de bun, care merită toate statuietele Oscar și toate aplauzele publicului imaginar. Dar care cu aceiași ușurință poate rata absolut toate premiile, toate bucuriile și toate fericirile veritabile ale vieţii.

20131120-130306.jpg
Sursa poză: thenerdpocalypse.com

Reclame

neasteptari.

     Ce asteptari ai atunci cand astepti pe cineva? cum trebuie sa fie cineva ca sa-l poti astepta, asa cum n-ai mai asteptat pe nimeni, nici-o-da-ta?  cine ti-a zis ca acel cineva e peste asteptarile tale? unde-s limitele unei asteptari? de ce limitile se apropie de infinit, atunci cand constanata atractiei nu mai este constanta?

De ce trebuie sa astepti momentul potrivit, starea potrivita, cuvinte potrivite si planeta potrivita?

De ce sunt prea multe semne de intrebare? de ce mereu astepti semne? sunete? mesaje? raspunsuri? explicatii? cuvinte? cuvinte, care nu vin atunci cand trebuie sa vina? cuvinte ce le gandesti si le aranjezi asa ca sa-ti vina bine, iar atunci cand trebuie se amestica, fara sa vrei si nu-ti vin bine deloc. uiti si ceia ce ai fi vrut intradevar sa spui. esti confuz si ai atatea de spus si nu mai spui nimic.

De ce crezi ca va fi altfel, atunci cand astepti altfel? de ce stai  amortit, sub tonele de deziluzii, intr-o coma profunda a regretelor? zambesti, reactionezi, vorbesti  de o falsitate incontrolabila.

Asteptati de frica,astepti pentru ca ai curaj – controlabil si dozat. trecut printr-un filtru al dezamagirilor. Trecut prin nopti albe si zile negre, prin teascul unor pasiuni, care nu au ajuns sa fermenteze. dupa lungi rugaciuni, in cimitirile fostelor iubiri.

Astepti pentru ca stii ca trebuie sa dai mereu inzecit, ca sa primesti inapoi macar o zecime. astepti de zece ori.

Astepti pentru ca ai inavat o regula de aur – sa iai lucrurile usor. astepti usor.

Astepti pentru ca nu te mai ascunzi dupa plumbul organic al ezitarilor.  astepti sa nu fie o ezitare.

Astepti pentru ca altfel nu ai cum. altfel, nici nu-ti trebuie.  altfel – e la fel.

Astepti sa nu fie la fel, si nu e la fel.  nici-o-da-ta.