Cu capu-n nori.

Sâmbăta trecută, 2 noiembrie la Tipografia5 a avut loc un eveniment tare simpatic – recital de versuri și concertul trupei românești „We singing colors”. Fusesem invitat și eu. Mai bine zis provocat, să recit câteva din versurile mele, pe care din lipsă de timp (sau curaj) nu le pun pe blog.
Pe vremea când lumea deschidea mai des cărțile, decât paginile de internet asemenea petreceri („șezători” le spuneam noi) se organizau peste tot. Bukowski își recita poeziile prin baruri, Păunescu – la cenacluri, Visotsky – la bucătărie. Formele variau, esența rămânea aceași. Se recita, se cânta, se schimba o vorbă, într-o atmosferă caldă și specială. La fel a fost și la evenimentul de săptămana trecută – „Cu capu-n nori”. Mai jos sunt niște versuri, pe care le-am ales potrivit tematicii recitalului. Cu această ocazie, le mulțumesc încă o dată organizatorilor, participanților, celor care au fost și care au vrut să vină.

***

***Nautilus

Înfășurat într-un pește
Sar în necunoscut.
Iau cu mine timpul
Și colind apele;

Mările negre
Lacurile albe,
Oceanele de maci,
Si râulețele fine
De pe corpul tău, ce-apar
Atunci când noi ne iubim.

***Amnezie

Ce sunt norii, dacă nu fragmente de mare? Ce sunt păsările, daca nu peștii cerului? Oare cand noi oamenii am uitat înotul?

***Izolat ploi

Cod roșu de ploi
De furtuni
De priviri
De insinuari
De exemple din trecute
De exemple din viitor,
De cuvinte
Spuse nelalocul lor
Si in locul deloc potrivit.

Străini ne inundă,
Șiruri grăbite
Strecoară umbrelele
Între tâmplele noastre lipite.

***Stratosfera

Mi-am tăiat o felie de cer
Și am iubit zborul
Cealaltă felie o păstrez
Pe mai târziu
Când voi defini dorul.

***Meteoscopie

Mi-am risipit gândurile pe cerul de toamnă. Aștept ploaia să mi le adune la loc. Azi, umbrela o las acasă.

***Sinteza fericirii

Privesc norii,
Ascult pământul,
Citesc oamenii,
Învăț mereu,
Simt aproape
Respirația iubitei.

S i n t e z ă.
Fericirea e aproape mereu sub norii pamântului, în oamenii pe care-i iubim.

***

20131108-154323.jpg

Reclame

De (n)ori.

Nori

Le alungi,

Facand-mi semn

De pe tarmul tau plin de taceri.

Speri

Sa te prind

Ca pe-o umbra de vant

Neatinsa comoara a regelui orb,

Incaruntit

de aproape o mie si una de ori

Pana-n zori asteptand un ravas de pe celalat mal

Al salbaticului si nentelesului om-ocean.

Prinzi

In lemnul unei oglinzi

Un sirag de cuvinte scrise din mers

O licarire de dor, de neasteptari cand

Acele ceasului merg pe invers.

Bun venit!

In palatul unui nebun somnambul cersetor

De minuni, de sursuri, de mangaieri.

Numai ieri,

Stii cate stele ti-am prins

In parul tau lung

Cat o raza-nghetata la streasina muntelui-om?

Numai ieri

Cand deschisem fereastra,

m-a atins un nor-calator,

ce mirosea a femeia de pe celalalt

tarm de taceri.


imagine: „Fauna in La Mancha”/ Vladimir Kush

„Dupa Noi” / Paralela 47

AUDIO : „Dupa Noi” – Paralela 47

I

Se ascund-n  mine noptile de ieri

Te atinge luna, fara sa mai ceri

intreaba-ma. “Intreb!”

Nu ne-aude nimeni

Zero Univers

RF

Dupa noi doi

Timpul piere

Dupa noi

Trecem paralel.

Dupa noi doi

Luni de fiere

Dupa noi

Nimic nu e la fel

II

Se dizolva-n tine linistea de ieri

Ne inghite luna, fara sa mai speri

asulta-ma. „ascult.”

Nu ne vede nimeni

Suntem pe contrasens.

foto: Anna Godzina