Roata, măi!

Ce faci când ai de ales între o duminică somnoroasă în care să lâncezești în bârlog și una pusă bine pe roate, cu soare, cer senin și kilometri de bucurie? Răspunsul e firesc.

A doua zi, după o seară și un colț de noapte petrecut la o chitară în jurul unui rug, mi-am lăsat lenea și somnul acasă și am mers la Velohora 2014. Nu mai fusesem la edițiile precedente și chiar eram curios să văd cum e. Știam că pe an ce trece sunt tot mai mulți chișinăuieni care au biciclete, dar nici chiar peste 10.000 mii de participanți! Cel puțin atât au declarat organizatorii la finalul evenimentului.

velohora 1

Am făcut și noi o mică echipă cu colegii de la Jurnal TV. Și dacă tot am fost parteneri media a trebuit să spun două cuvinte de pe scenă, iar pe final am meșterit și un selfie pe fundalul unui fluviu impresionant de bicicliști îmbrăcați în tricouri galbene, gata-gata să pornească într-o cursă prin tot orașul.

velohora 2

Vremea a ținut cu noi, deși meteorologii erau cât pe ce să ne strice așteptările. Un soare excelent, deloc supărător a reușit să ne lase amprente pe brațe și față după 25 de km de traseu prin aproape toate sectoarele Chișinăului.

velohora 6

E o senzație aparte să plutești în acest râu de bicicliști care invadează străzile orașului. O bucurie pe care o amplifici și o împarți cu toți cei care pedalează lângă tine. Te simți parte a unei mișcări, a unei comunități secrete, a unei sărbători naturale și sănătoase.

20140522-175357-64437596.jpg

Majoritatea pietonilor sau șoferilor care au fost nevoiți să aștepte în ambuteiaj te salutau sau claxonau în semn de respect. Îți zâmbeau, deși ar fi avut și motive să se încrunte dojenitor pentru că le-ai blocat drumul. Le-a fost probabil imposibil să rămână indiferenți la fluxul colorat de bicicliști, de aceea fie dădeau din mână, fie filmau pe telefon avalanșa de bucurie care le tăia calea.

Au fost și mici incidente, rezolvate cu grijă de bicicliștii în tricouri speciale, responsabili pentru gestionarea coloanei. În mare parte, evenimentul a fost destul bine organizat și probabil a plăcut tuturor categoriilor de vârstă, gen și roată. Nu a lipsit și tradiționalul Yardsale, amplasat chiar lângă Arcul de Triumf.

velohora 3

Nelly Ciobanu și apoi Zdob și Zdub au animat publicul. După ce am revenit în centrul orașului am ridicat care a putut bicicletele în aer – o pădure de roți care a marcat finalul cursei.

20140522-175359-64439274.jpg

S-au dat și premii – pentru cel mai tare costum și cea mai originală decorare a bicicletei, dar și în cadrul unei simple tombole, la care putea să se înregistreze oricine. Primeai un tricou și o brățară cu un număr pentru concurs.

Puteai să câștigi o bicicletă chiar dacă nu aveai una la tombola pentru pietoni și să faci o donație pentru familiile nevoiașe în schimbul unei brățări originale. Mai multe poze de la această minunată sărbătoare a modului activ de viață le găsiți aici.

Cu siguranță și cu mâna pe ghidonul bicicletei pot spune că evenimentul a fost nemaipomenit. Și da, Chișinăul are nevoie de piste adevărate pentru bicicliști. Și de oficiali care să vrea să le construiască și poate chiar singuri să circule pe ele.

Dar până atunci, rămâne să profităm măcar odată pe an de libertatea de a circula pe străzile orașului, fără riscul de a fi strivit sau înjurat de către şoferi.

20140522-175356-64436694.jpg

Reclame

București. „Biutiful” city break.

După o întârziere firească și relaxantă de 6 ore la Aeroportul Concesionat din Chișinău, am ajuns sâmbăta trecută la București. N-am avut un plan prestabilit; nu găsisem vre-un spectacol sau un concert potrivit, așa că ne-am reorientat spre cărți, filme & socializare.
20131127-124130.jpg

Primul pe listă a fost Târgul Internațional de carte „Gaudeamus”. Deși sosisem pe final, mai erau surprinzător de mulţi oameni, însetați de literatură. Mi-am îmbogățit şi eu biblioteca cu câteva cărți noi, o provizie de iarnă sufiecientă sper. Au fost prezente și câteva edituri din Chișinău, dar pe care din păcate n-am apucat să le vizitez. Poate la anul, când vin cu un rucsac ceva mai mare.
20131126-002812.jpg

În toamna aceasta au apărut multe filme bunișoare. De aceea Multiplexul a fost următoarea noastră destinație. Am prins două pelicule: „The Hunger Games: Catching Fire” (2 ore de filosofări naive, de pregătiri și apoi 20 de minute de vânătoare cu final previzibil, fără decapitări) și „The Counselor”  de Ridley Scott (1 oră de filosofări ceva mai profunde și un final previzibil, cu decapitări). Nu vreau să zic cât de bune sau proaste sunt, până la urmă fiecare are gusturile și mangustele sale. Dar cu siguranță, filmele privite în original sunt mult mai interesante.

Pe viitor, mi-am propus să fac economii și să venim într-un alt weekend la București sau la Iași pentru a sta o zi numai la cinema. Un soi de cinemaraton. Dar asta e deja altă poveste.
20131126-003002.jpg

O altă poveste ademinitoare din imediata apropiere a cinematografelor e bucătăria chinezească, foarte delicioasă dacă știi ce să alegi și dacă te pricepi la manevratul bețișoarelor. Sunt mai multe rețele, eu însă prefer Chopstix. Raportul calitate/preț e ok.

Nu sunt adeptul fast-foodurilor, dar cu o mâna pe stomac și cealată pe furculiță pot să declar că la rețeaua Dristor Kebab sunt cele mai gustoase kebaburi din oraș. Dragoș, un prieten de-al meu a zis că acestea iți pot declanșa orgasmele gastronomice. Atenție, la nota de plată. S-ar putea sa nu vă opriți la numai o singură porție.

20131126-003121.jpgAm avut noroc de un cuplu minunat de prieteni, Josep Mariana datorită cărora am descoperit un local tare simpatic în inima Bucureștiului – „Biutiful”. Un soi de 513, dar mai aglomerat oarecum. Muzica, meniul, atmosfera sunt bune bune. E destul de plin și nu acceptă rezervări, așa că a trebuit să aşteptăm o masa liberă, deşi era trecut de 22.00. Discuția a încolțit. Când dai de un interlocutor bun, timpul capătă o altă dimensiune. Schimbi o vorbă, o viziune, frazele curg mai ceva ca apele Prutului în cele mai ascuțite cotituri. Ai de învățat câte ceva din orice discuție inteligentă și călduroasă.

20131126-003347.jpg

Trec rar pe aici, de aceea probabil observ mai ușor schimbările spre bine ale Bucureștiului, deși o parte din locuitorii oraşului se miorlăie non-stop că lucrurile stau tot mai prost. Am un sfat şi o invitaţie pentru ei. Să vină mai întâi pe la Chișinău, să-și dezbată maruntaiele pe drumurile cârpite și neiluminate. Să descopere farmecul cutiilor de sardine, sub formă de microbuze. Să-și încânte privirea cu fabuloasele gherete autohtone și minunatele „pristroici” ale strămoșilor noștri. Și apoi mai vorbim.

Mai pe scurt, Bucureștiul e un oraş ideal pentru un city break. Aici poți găsi orice pe placul inimii, minții sau burții tale. Important e să ai cu cine împărți acest „biutiful” sentiment.