Nealeșii poporului

La fiecare alegeri made in Moldova mi se spune că trebuie să aleg între răul cel mai mic. De la liceu țin minte faza asta. Că altfel n-ai cum. Că e datorie, șansă, poziție, vector și bla-bla-uri de tot felul. Dar pentru a ajunge la imunitate parlamentară și pașapoarte diplomatice, jucătorii politici ar trebuie mai întâi să mă aleagă pe mine. Să mă selecteze din masa populară și să mă bage în plasa procentuală
numită „electorat”. Să-mi câșige încrederea și votul cu promisiuni, reforme, vectori și aceleași bla-bla-uri. Locurile lor preferate de pescuit rămân neschimbate – la TV, radio, panouri gigantice sau în PMAN la ceremonii poltico-distractive cu oameni care cu această ocazie mai câștigă un ban, fluturând câteva ore un steag al partidului, al statului sau al altui stat. Rubla curge, minoritățile rămân.

În fond, e aceeași mână de oameni, aceleași piese, aceeași scenă și actori politici care se perindă pe la Parlament de la independență încoace, incapabili să scoată țara asta din coma
istorică. Să asigure un salariu european pentru medici, profesori sau polițiști. Să asigure un nivel de viață, dacă nu bun – măcar unul decent pentru pensionari și invalizi. Da, fericirea înseamnă inclusiv siguranță financiară, aleșilor. Iar ziua când vin facturile sau când faci cumpărăturile n-ar trebui să-ți rupă din aproape tot salariul. Din 1991 trăim în perioada electorală aceeași dramă națională – alegerea între răul cel mai mic.

Dodonii, șeleniii, formuzalii, stepaniucii, usatâie, pataltâie sau alte grupuri marginale țintesc și ei treuca puterii. Care împinși din afara țării, care din afara rațiunii. E firesc, e democrație și răsuna muzica. De dorit în centrul capitalei. De dorit melodramatică, care să bată în amintiri despre trecutul „viitor luminos”. People хавает – masele înghit, vorba producătorului muzical. Și acești marginali politici vin cu promisiunile, interesele, vectorii și bla-bla-urile lor.

Dar sunt sigur, ca dacă aceste figuri politice vor ajunge la putere, muzica va cânta doar în mașinile lor cu numere diplomatice. Și în vilele lor nedeclarate. Și în saunele lor unde-și spală păcatele electorale. Iar toate lozincile, înghețata gratuită, cetele de colindători care strâng semnături, donațiile din surse necunoscute vor rămâne doar în amintirea și veșnica pomenire a poporului.

Mi-e silă de electorală, de banere cu eructații promițătoare, „soluții” debile pentru mase sterile la minte, mesaje repulsive și zâmbete false, de toți pseudo-patrioții care se bat în piept în ritmurile șansonului.

Mi-e milă de turmele cu care manipulați voi. Turme, spălate zilnic cu atâta grijă pe creier și incapabile să ia o decizie obiectivă. Una a lor, proprie și nesilită de nimeni. O alegere a lor și nu a voastră, nealeșilor poporului.
Datorită vouă, la fiecare electorală sunt condamnat să aleg între răul cel mai mic. Și să sper. Pentru că speranța e ultima mea alegere.

Reclame

Despre conserve

Există o categorie de oameni în Moldova, care nici în ruptul capului nu vor să se schimbe. sunt ca niște conserve expirate, pe care le păstrezi cu gândul că poate mai sunt totuși bune la ceva și le vei deschide odată și odată.

Știu că oricât de categoric n-ai fi împotriva cuiva sau a ceva, dar unele lucruri trebuie să le înveți. din cultură, bun simți sau măcar respect. dacă ți se spune „bună ziua” într-o limbă română, limbă pe care refuzi să o înveți deși stai de-o viață în Moldova, răspunde dracului măcar și în chineză. oricât de vamal la cap n-ai fi, oricât de spălat pe creier n-ai fi, aceste lucruri sunt absolut universale.

Eu așa știu.

20140722-151229-54749098.jpg

Amputarea gândirii

M-a împins păcatul să privesc un buletin de știri pe „rossia24”. vreau să vă spun că atâta concentrație de propagandă pe minut de emisie nu am mai văzut de la nit încoace.
echidistanța? o cârpă de care-și șterg cizmele redactorii-șefi.

se operează cu jumătăți de adevăr – care sunt mult mai convingătoare decât minciuna, vorba lui Pozner. practic întreg buletinul de știri e numai despre situația din Ucraina, de parcă toate problemele din propriul ditamai stat sunt rezolvate.

revenon a nos moutons. lucrul cel mai periculos este că o bună parte a conaționalilor noștri, care consumă aceste știri fabricate de canalele federale e practic involuntar spălată pe creier, terifiată și pregătită pentru iminența unui război deschis. asemenea fabrici de propaganda lucrau și pe vremea defunctului urss. consecința acestei zombări este așteptarea continuă a aplicării de către „fratele mai mare” a unei singure soluții – revenirea la normalitate prin invazia „omuleților verzi” a țării vecine. se inoculează motivația acțiunilor de viitor, curat după Orwell.

acest proces, această amputare a
gândirii libere și înlocuirea golului cu jumătăți de adevăr, lipsa unei opinii proprii, este o formă de moarte intelectuală. și din păcate, mă tem că cimitirul rațiunii din Moldova se umple
destul de repede.