Omu’ cu inimioara gri

– Felicitari! Ti-ai schimbat statusu’ pe FB.

– Mi-am schimbat CARACTERELE. ACUM SCRIU MAI EXPRESIV.

Omu’ e-o fiinta sociabila si prin urmare are nevoie de comunicare. Zilnica, constanta, suficient de oxigenata si sarata tot suficient de’.  Are nevoie de ea, la fel ca de un dejuno-pranzo-cina,  de proteina zilnica. comunicare de tip fast food – repede, gustoasa, hipercalorica, semipreparata si semiprofunda. Usor de gatit si de incalzit. In mare parte suntem dependenti de acest schimb de cuvinte deglutibile, comune si spuse pe-nteleselea. Prajite in sos de gand  pe ambele parti ale si-la-be-lor. Si asta pentru ca omu’ e-o fiinta cu caracter sociabil. Constant.

In lipsa unei portii zilnice, cuvintele nenascute de gura, mor inecate in  compotul din cap. Apasator compot, ca o ploaie de hematoame intracerebrale, colorate in culori bacoviene.  modul prin care apar unele complexe, lamentatiisi frustrari.

De aceea, uneori  omu’ gusta din momeala paginilor de socializare. Uneori chiar tot mai des gusta,  uneori se mai si ineaca in likeuri, alteori expectoreaza declaratii, inghite in sec comentarii acide la minunateniile postate cu grija sau fara si se mira cum de a ajuns sa-si indrageasca mai mult prietenii virtuali decat pe cei palpabili.

Omu’ e visator. Constant. Deloc naiv – nativ chiar. Iar cand are emotii omu’, pentru ca in mare parte e totusi o fiinta sociabila si le exprima direct sau indirect. Demonstrativ sau natural. Pe o pagina de facebook, pe un blog, printre cuvintele unui sms sau pe un biletel prins de un buchet de toporasi. O va face in mod sigur, odata si odata. pentru ca e om si pentru ca e o fiinta sociabila.

– Hey, ai o inimioara? deci, esti intr-o relatie? ICan’tBelieveMyEyes

– Yes, u can.

– Like?

– Like no one else.